Tax Magazine nr. 2/2019, pp. 127-136
9 pagini • Data postării: aprilie 2019

Autor:
Ionița Cochințu – magistrat‑asistent la Curtea Constituțională a României și cadru didactic asociat la Departamentul de Drept, Facultatea de Administrație Publică, SNSPA, doctor în drept

Data la care a fost scris: martie 2019

Rezumat: Organele fiscale au competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală, fiind reprezentate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale. Ca urmare a competențelor acestui organ de specialitate, legiuitorul a instituit modalitățile de colaborare ale acestuia cu organele de urmărire penală. Astfel, pe de‑o parte, s‑a instituit obligația organului fiscal de a sesiza organul de urmărire penală, în cazul în care, în activitatea lor, descoperă indicii privind săvârșirea unei infracțiuni, iar, pe de altă parte, simetric, se reglementează posibilitatea obținerii de către organele de urmărire penală a concursului organelor fiscale, la inițiativa celor dintâi. În acest context, având în vedere faptul că rezultatul controalelor/verificărilor fiscale se consemnează în procese‑verbale și care constituie mijloace de probă, se pune întrebarea, firească de altfel, în ce calitate personalul desemnat din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală efectuează verificări/controale fiscale, respectiv face o constatare în virtutea prevederilor Codului de procedură penală sau își conservă probe în calitate de parte într‑un anumit proces și dacă această activitate se circumscrie prevederilor constituționale. Acestea sunt aspectele care vor fi abordate în prezenta lucrare, iar, pentru a răspunde la această întrebare, vom analiza cadrul legislativ prin care s‑a instituit această colaborare a organelor de urmărire penală cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, ale cărei procese‑verbale constituie mijloace de probă, ce trebuie să se încadreze în concepția noului Cod de procedură penală privind administrarea probelor, implicit cu respectarea principiului unicității în materie, precum și jurisprudența instanței de contencios constituționale.

Cuvinte-cheie: principiul unicității reglementării, mijloace de probă, organe fiscale, organe de urmărire penală, atribuții ANAF, colaborare organe fiscale cu organe penale, verificări fiscale, obținerea mijloacelor de probă prin efectuare de verificări fiscale, efectuarea unei constatări, acte încheiate de organul de constatare, acte premergătoare începerii urmăririi penale, administrarea probelor

Sugestie citare:

 
I. Cochințu, Principiul unicității reglementării în privința mijloacelor de probă, în Tax Magazine nr. 2/2019, pp. 127-136.