Respinge astfel acțiunea Austriei, susținută de Luxemburg

Prin decizia din 8 octombrie 20141, Comisia a aprobat ajutoarele pe care Regatul Unit intenționează să le acorde în favoarea unității C a centralei nucleare de la Hinkley Point (situată în Somerset, pe litoralul Regatului Unit), în scopul promovării creării de noi capacități de producție a energiei nucleare. Punerea în funcțiune a acestei unități este prevăzută pentru anul 2023, iar durata sa de exploatare estimată este de 60 de ani.

Aceste ajutoare, care cuprind trei categorii, sunt prevăzute în favoarea viitorului operator al unității C, societatea NNB Generation (o filială a EDF Energy).

În primul rând, un „contract pe diferență”2 urmărește să garanteze o stabilitate a prețurilor pentru vânzările de energie electrică și o despăgubire în cazul unei închideri anticipate a centralei nucleare. În al doilea rând, un acord între investitorii NNB Generation și secretarul de stat pentru energie și schimbări climatice al Regatului Unit garantează o astfel de despăgubire în cazul închiderii anticipate pentru motive politice3. În al treilea rând, o garanție pentru credite a Regatului Unit pentru obligațiunile care urmează să fie emise de NNB Generation urmărește să asigure plata în timp util a creditului și a dobânzilor pentru datoria admisibilă, având un cuantum maxim de 17 miliarde de lire sterline (GBP).

În decizia sa, Comisia a concluzionat că ajutoarele în cauză sunt compatibile cu piața internă4. Potrivit Comisiei, ele sunt necesare pentru a îndeplini în timp util obiectivul de a crea noi capacități de producție de energie nucleară, dat fiind că riscul de denaturare a concurenței este limitat, iar efectele lor negative sunt contrabalansate de efectele lor pozitive.

Austria a solicitat Tribunalului UE anularea acestei decizii. În cursul procedurii, Luxemburgul a intervenit în susținerea concluziilor Austriei, pe când Republica Cehă, Franța, Ungaria, Polonia, România, Slovacia și Regatul Unit au intervenit în susținerea concluziilor Comisiei.

Prin hotărârea de astăzi, Tribunalul respinge acțiunea introdusă de Austria.

Tribunalul subliniază mai întâi că normele Uniunii în materie de ajutoare de stat sunt aplicabile în cazul măsurilor privind domeniul energiei nucleare, precum cele în cauză. Totuși, în cadru aplicării acestor norme, trebuie să se țină seama de prevederile și de obiectivele Tratatului Euratom.

În continuare, în ceea ce privește argumentul Austriei potrivit căruia promovarea energiei nucleare nu constituie un obiectiv de interes „comun” care să poată justifica ajutorul pentru dezvoltarea unei anumite activități, Tribunalul precizează că obiectivul urmărit de un stat membru trebuie să fie un obiectiv de interes public, iar nu un simplu obiectiv de interes privat al beneficiarului ajutorului. În schimb, nu trebuie să fie vorba neapărat despre un interes al tuturor statelor membre sau al majorității acestora. Prin urmare, Comisia nu a săvârșit nicio eroare atunci când a considerat că Regatul Unit avea dreptul de a defini dezvoltarea energiei nucleare drept obiectiv de interes public urmărit de măsurile de ajutor, chiar dacă acesta nu este un obiectiv al tuturor statelor membre.

Tribunalul amintește în această privință că obiectivul de promovare a energiei nucleare și, mai specific, de încurajare a creării de noi capacități de producție a energiei nucleare este legat de cel al Comunității Euratom, care constă în facilitarea investițiilor în domeniul nuclear. Pe de altă parte, reiese din Tratatul FUE că fiecare stat membru are dreptul de a alege dintre diferitele surse de energie pe cele pe care le preferă. 

În ceea ce privește argumentul Austriei potrivit căruia tehnologia utilizată la Hinkley Point C nu este nouă, Tribunalul constată că nici normele în materie de ajutoare de stat, nici tratatul Euratom nu impun existența unei inovații tehnologice. În orice caz, nu se contestă că tehnologia care urmează să fie folosită la Hinkley Point C este mai avansată decât cea utilizată în centralele nucleare pe care le va înlocui.

Tribunalul respinge de asemenea argumentele Austriei potrivit cărora intervenția Regatului Unit nu era necesară. Potrivit Tribunalului, Comisia a concluzionat în mod întemeiat că, având în vedere lipsa instrumentelor financiare tranzacționabile și a altor tipuri de contracte care să permită acoperirea riscurilor substanțiale5 aferente investițiilor în domeniul nuclear, o intervenție a statului era necesară pentru a crea în timp util noi capacități de producție a energiei nucleare.

În ceea ce privește proporționalitatea ajutoarelor în cauză, Tribunalul constată, între altele, că Austria nu a reușit să infirme constatările Comisiei potrivit cărora nu era realist să se spere că, în același termen precum cel prevăzut pentru construcția Hinkley Point C, o cantitate comparabilă de capacități de producție de energie eoliană poate fi construită, având în vedere caracterul intermitent al acestei surse de energie regenerabilă.

În plus, Austria nu a reușit să demonstreze că analiza comparativă a Comisiei privind efectele pozitive și negative ale măsurilor în cauză este afectată de o eroare vădită. Tribunalul amintește în această privință că Regatul Unit are dreptul de a determina mixul energetic și de a menține energia nucleară drept una dintre sursele acestui mix și că, potrivit indicațiilor Comisiei, proiectul de construcție de la Hinkley Point C vizează numai să împiedice o scădere drastică a contribuției energiei nucleare la necesarul total de energie electrică.

În ceea ce privește calificarea măsurilor în cauză, Tribunalul constată că acestea sunt destinate să permită NNB Generation să se angajeze să investească în construcția Hinkley Point C și precizează în această privință că nimic nu se opune ca un ajutor care urmărește un obiectiv de interes public, care este adecvat și necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv și care nu denaturează condițiile schimburilor comerciale într-o măsură contrară interesului comun să fie declarat compatibil cu piața internă, indiferent dacă trebuie calificat drept ajutor pentru investiții sau drept ajutor pentru funcționare.

În cele din urmă, Tribunalul respinge argumentul Austriei potrivit căruia Regatul Unit ar fi trebuit să lanseze o cerere de ofertă pentru proiectul Hinkley Point C. Astfel, măsurile în cauză nu constituie o achiziție publică sau o concesiune, ci o simplă subvenție, întrucât nu permit Regatului Unit să impună NNB Generation nici să construiască Hinkley Point C, nici să furnizeze energie electrică.

[1] Decizia (UE) 2015/658 a Comisiei din 8 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.34947 (2013/C) (ex 2013/N) pe care Regatul Unit intenționează să îl pună în aplicare pentru sprijin în favoarea centralei nucleare Hinkley Point C (JO 2015, L 109, p. 44; a se vedea și Comunicatul de presă al Comisiei IP/14/1093).

[2] Părțile acestui contract sunt NNB Generation și societatea Low Carbon Contracts, o entitate care va fi finanțată printr-o obligație statutară care leagă în solidar toți furnizorii de energie electrică autorizați.

[3] Avantajul identificat de Comisie se limitează la un drept contractual specific care permite investitorilor să obțină o plată rapidă și sigură. Plata de daune-interese ca atare, întemeiată pe principiile generale care stau la baza legislației Regatului Unit și a UE nu constituie, potrivit Comisiei, un ajutor de stat.

[4] În sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, în temeiul căruia un ajutor poate fi declarat compatibil cu piața internă atunci când vizează dezvoltarea unei activități care constituie un obiectiv de interes public și este adecvat, necesar și nedisproporționat.

[5] Aceste riscuri sunt legate în special de costurile de capital inițiale ridicate, de termenele lungi de construcție, de perioada de exploatare îndelungată pentru acoperirea costurilor de investiții, de ciclurile de viață extrem de lungi și de complexe, de evoluția incertă a prețurilor en-gros, de cheltuielile legate de dezafectare, precum și de riscurile de blocaj.