Tax Magazine nr. 2/2019, pp. 104-117
13 pagini • Data postării: aprilie 2019

Autor:
Cristian Rădulescu – Partener, Tax House

Data la care a fost scris: martie 2019

Rezumat:  Conceptele de „sediu fix” și „sediu permanent” au la bază numeroase similitudini, fiind considerate și analizate doar în cazul unor operațiuni transfrontaliere sau internaționale. Deși servesc aceluiași scop final, respectiv de a stabili dacă taxa sau impozitul trebuie plătit în statul în care au fost extinse operațiunile întreprinderii, cele două concepte nu sunt sinonime. Până a ajunge la o distincție de ordin teoretic între conceptul de „sediu fix” și cel de „sediu permanent”, din punct de vedere practic, tendința evolutivă în ceea ce privește anumite aspecte pare a fi în aceeași direcție. Deși ne așteptam ca primele inspecții fiscale să vizeze partea de impozit pe profit și, în speță, a creării unui sediu permanent, atât în România, cât și în celelalte țări din Estul Europei pare că există un interes pragmatic sporit al autorităților de a stabili mai degrabă existența unui sediu fix, având în vedere abordările agresive recente care conduc fie la obținerea unor sume încasate la bugetul de stat mult mai mari comparativ cu cele colectate ca urmare a existenței unui sediu permanent, fie cu plângeri și urmăriri penale în acest domeniu extrem de complex.

Cuvinte-cheie: sediu fix, sediu permanent, TVA, taxa pe valoarea adăugată, operațiuni transfrontaliere, sediu fix activ, sediu fix pasiv, grad de permanență, șantiere de constucții, agentul dependent, economia digitală

Sugestie citare:

 
C. Rădulescu, Convergență sau divergență: evoluția conceptelor de „sediu fix” și „sediu permanent”, în Tax Magazine nr. 2/2019, pp. 104-117.