Societatea franceză Uber France furnizează, prin intermediul unei aplicații pentru smartphone, un serviciu denumit Uber Pop, prin care pune în legătură conducători auto neprofesioniști care utilizează propriul vehicul cu persoane care doresc să efectueze deplasări urbane. În cadrul serviciului furnizat prin această aplicație, societatea menționată stabilește tarifele, încasează prețul fiecărei curse de la client (înainte de a achita o parte din acesta conducătorului auto neprofesionist al vehiculului) și întocmește facturile.
Uber France este urmărită penal pentru că a organizat, prin serviciul UberPop, un sistem de punere în legătură a clienților cu conducători auto neprofesioniști care transportă persoane cu titlu oneros cu vehicule de mai puțin de zece locuri. Uber France susține că legislația franceză pe baza căreia este urmărită penal constituie o reglementare tehnică ce privește un serviciul al societății informaționale în sensul directivei privind standardele și reglementările tehnice1. Această directivă impune statelor membre să notifice Comisiei orice proiect de lege sau de reglementare care instituie reglementări tehnice referitoare la produse și servicii ale societății informaționale, sub sancțiunea inopozabilității ulterioare a acestei legi sau reglementări față de particulari. Or, în cazul de față, autoritățile franceze nu notificaseră Comisiei legislația penală în discuție înainte de promulgarea sa. Uber France deduce din aceasta că nu poate fi urmărită penal pentru acuzațiile citate anterior.
Sesizată cu cauza, Tribunalul de Mare Instanță Lille (Franța) solicită Curții de Justiție să stabilească dacă autoritățile franceze erau obligate sau nu erau obligate să notifice în prealabil proiectul de lege Comisiei.
Prin hotărârea pronunțată astăzi, Curtea apreciază că statele membre pot interzice și sancționa exercitarea ilegală a unei activități de transport precum UberPop fără să fie obligate să notifice în prealabil Comisiei proiectul de lege care incriminează o astfel de exercitare.
Curtea amintește mai întâi că a statuat, la data de 20 decembrie 2017, în cauza Uber Spania2, că serviciul UberPop propus în Spania ținea de domeniul transportului și nu constituia un serviciu al societății informaționale în sensul directivei. Potrivit Curții, serviciul UberPop propus în Franța este substanțial identic cu cel furnizat în Spania, revenindu-i Tribunalului de Mare Instanță Lille sarcina de a verifica acest aspect.
Întrucât serviciul UberPop nu intră în domeniul de aplicare al directivei, Curtea concluzionează că obligația de notificare prealabilă către Comisie, prevăzută de această directivă, nu are vocație să se aplice. Prin urmare, autoritățile franceze nu erau obligate să notifice în prealabil proiectul de lege penală în discuție Comisiei.
[1] Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO 1998, L 204, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 207), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998 (JO 1998, L 217, p. 18, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 282).
[2] Hotărârea Curţii din 20 decembrie 2017, Asociación Profesional Elite Taxi/Uber Systems Spain (C-434/15, a se vedea comunicatul de presă nr. 136/17).