În Monitorul Oficial nr. 232/21.03.2020 a fost publicată Decizia Curții Constituționale a României nr. 1/14.01.2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60, alin. (1), lit. c) din Legea 53/2003 – Codul Muncii („Decizia 1/ 2020”).
Concedierea salariatelor gravide, a celor care au născut de curând sau care alăptează a dat naștere unor practici neunitare la nivelul instanțelor judecătorești române, în sensul în care prevederile legale ce reglementează aceste situații nu sunt îndeajuns de clare.
Prin Decizia 1/2020 Curtea Constituțională a României a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60, alin. (1), lit. c) din Legea 53/2003– Codul Muncii.
Cu toate acestea, din considerentele Deciziei 1/2020 pot fi desprinse anumite aspecte lămuritoare cu privire la posibilitatea concedierii salariatelor gravide.
Interdicția de concediere a salariatelor gravide
În acest sens, Decizia 1/2020 arată că Directiva 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea asigurării securității și a sănătății locului de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează („Directiva 92/85/CEE”) instituie interzicerea concedierii lucrătoarelor gravide, cu excepția cazurilor speciale care nu au legătură cu starea de graviditate.
Mai mult decât atât, în ciuda reglementării interpretabile a art. 60, alin. (2) din Codul Muncii, acest aspect se regăsește și în OUG 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă („OUG 96/2003”), unde sunt precizate cazurile speciale în care este posibilă concedierea unei salariate gravide. Prevederile OUG 96/2003 interzic concedierea salariatei gravide „din motive care țin de starea sa”.
Concedierea colectivă a salariatelor gravide. Jurisprudență europeană
În acest sens este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Spre exemplu, în Cauza C-103/16, Jessica Porras Guisado/Bankia – S.A., Fondo de Garantía Salarial și alții, Curtea de Justiție a Uniunii Europene statuează că Directiva 92/85/CEE nu se opune unei reglementări naționale care permite concedierea unei lucrătoare gravide ca urmare a unei concedieri colective.
În considerentele Deciziei 1/2020, Curtea amintește mai întâi că o decizie de concediere luată pentru motive care în esență au legătură cu starea de graviditate a lucrătoarei interesate este incompatibilă cu interdicția de concediere prevăzută în Directiva 92/85/CEE.
În schimb, o decizie de concediere luată în perioada de la începutul sarcinii până la terminarea concediului de maternitate, pentru motive fără legătură cu starea de graviditate a lucrătoarei, nu este contrară Directivei 92/85/CEE, dacă angajatorul prezintă în scris motive bine întemeiate pentru concediere, iar respectiva concediere este permisă de legislația și/sau de practica statului membru în cauză.
Cazurile speciale de concediere a salariatelor gravide
Prin urmare, chiar dacă prevederile art. 60, alin. (1), lit. c) din Codul Muncii, criticate în mod punctual în Decizia 1/2020, nu fac vreo precizare sau distincție în mod concret între situațiile în care concedierea nu poate fi dispusă în condițiile în care sunt sau nu sunt săvârșite abateri disciplinare de către salariata gravidă, din evaluarea tuturor normelor legale în materie ce reglementează cu privire la protecția salariaților, respectiv a femeii salariate care este gravidă, Curtea Constituțională a constatat că interdicția de concediere este strict circumscrisă motivelor care au legătură directă cu starea sa de graviditate, iar nu în ceea ce privește celelalte cazuri în care desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este urmarea:
- unor abateri disciplinare (abateri grave, absenței nemotivate de la locul de muncă o perioadă îndelungată, nerespectării disciplinei muncii în general),
- desființării locului de muncă pe motive economice sau
- a unor concedieri colective.
Concluzii
Având în vedere că, potrivit art. 147, alin. (4) din Constituție, atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deși Decizia 1/2020 respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, apreciem că motivarea Curții instituie o rezolvare a problemelor ivite în practică.
În acest sens, pentru considerentele mai sus exprimate, apreciem că salariatele gravide pot fi concediate doar pentru motive justificate, care nu au legătură cu starea lor de graviditate.
Totodată, prevederile legale nu se opun nici concedierii unei salariate gravide ca urmare a concedierii colective, dacă angajatorul prezintă în scris motive bine întemeiate pentru concediere, cu respectarea prevederilor legale privind concedierea colectivă.