13 pagini • Data apariţiei: octombrie 2018

Autor:
Marius Rusu – psiholog, Organizația Salvați Copiii

Rezumat:  Immanuel Kant, la sfârșitul secolului XVIII, afirma în Întemeierea metafizicii moravurilor: „…omul și, în genere, orice ființă rațională – există ca un scop în sine, nu doar ca mijloc pentru a fi folosit de o voință sau alta după bunul său plac; el trebuie privit întotdeauna, în toate acțiunile sale, atât în acelea care îl privesc, cât și în acelea care privesc alte ființe raționale, de fiecare dată ca scop”. În acest scurt paragraf, Kant reușește să surprindă principalele realități ale divorțului contemporan, pe de o parte, evidențiază principiul de bază de care ar trebui să se țină cont în momentul divorțului, interesul superior al copilului, iar, pe de altă parte, atrage atenția asupra principalului pericol, alienarea copilului. Atunci când copilul este scop, părinții au în vedere interesul lui superior și sunt preocupați de dezvoltarea lui armonioasă. Când copilul este mijloc, părinții acționează preponderent în propriul lor interes, ignorând nevoile emoționale fundamentale ale copilului.

Studiul face parte din culegerea Autoritatea părintească. Între măreţie şi decădere, coordonator Marieta Avram, publicată la Editura Solomon, Bucureşti, 2018

Cuvinte-cheie: dispute parentale, psihologia copilului, alienarea copilului, divorț, înstrăinarea copilului, efectele divorțului asupra copiilor, efectele divorțului asupra copilului, reacția copilului după divorț, adaptarea copiilor după divorț, interesul emoţional al copilului

Sugestie citare:

 
Marius Rusu, Elemente de psihologie a copilului în contextul disputelor parentale, în Autoritatea părintească. Între măreţie şi decădere, coord. Marieta Avram, Ed. Solomon, Bucureşti, 2018, pp. 382-395.