12 pagini • Data apariţiei: octombrie 2018

Autor:
Anca Stamin – coordonator program, Organizația Salvați Copiii

Rezumat: În ultimii ani, România s-a confruntat cu o migrație economică masivă către țări mai dezvoltate din punct de vedere economic, fenomen care a generat un număr mare de copii rămași în țară, fără sprijinul direct al unuia sau al ambilor părinți. Migrația părinților la muncă în străinătate determină pentru mulți copii rămași acasă îngrădirea exercitării unor drepturi fundamentale, precum dreptul la familie și protecție, dreptul la educație, dreptul la timp liber, joc și activități culturale etc. Mai mult decât atât, lipsa ambilor părinți sau a altui reprezentant legal determină limitarea accesului copiilor la servicii de sănătate și educaționale, la protecție juridică sau la beneficii sociale. Procedura delegării temporare a autorității părintești, aplicabilă în situația plecării în străinătate a ambilor părinți sau a părintelui care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, reglementată de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, modificată și completată prin Legea nr. 257/2013, a fost din păcate finalizată de un număr redus de părinți în primii ani de la intrarea în vigoare, conform estimărilor Organizației Salvați Copiii. Dintre cauzele care au determinat această situație amintim: cunoașterea insuficientă de către reprezentanții SPAS-urilor și ai școlilor a prevederilor legale relevante, aplicarea neunitară de către reprezentanții SPAS-urilor și ai instanțelor de judecată a unora dintre prevederi, necunoașterea de către părinți a procedurii și o anumită reticență a acestora față de contactul cu instanțele de judecată. Considerăm că derularea unor campanii de informare și conștientizare pe această tematică, atât pentru publicul larg, cât și adresate diferitelor categorii de specialiști, însoțită de promovarea recomandării interpretării legii în spiritul interesului superior al copilului – în special în ceea ce privește posibilitatea realizării procedurii și de către părinții deja aflați în străinătate, precum și considerarea termenului de minimum 40 de zile înainte de data plecării în care trebuie depusă notificarea la SPAS, ca termen de recomandare –, în rândul reprezentanților instituțiilor implicate, reprezintă factori de o importanță majoră pentru facilitarea aplicării acestei proceduri. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că scopul final al legiuitorului a fost acela de a asigura protecția copiilor lipsiți de reprezentant legal în urma plecării părinților la muncă în străinătate.

Studiul face parte din culegerea Autoritatea părintească. Între măreţie şi decădere, coordonator Marieta Avram, publicată la Editura Solomon, Bucureşti, 2018

Cuvinte-cheie: părinți care lucrează în străinătate, delegarea temporară a autorității părintești, copii rămași singuri acasă, dreptul la familie și protecție, dreptul la educație, dreptul la opinie, protecția copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate

Sugestie citare:

 
Anca Stamin, Exercitarea autorității părintești în cazul copiilor ai căror părinți lucrează în străinătate, în Autoritatea părintească. Între măreţie şi decădere, coord. Marieta Avram, Ed. Solomon, Bucureşti, 2018, pp. 105-117.