Tax Magazine nr. 6/2017, pp. 334-342
9 pagini • Data postării: noiembrie 2017

Autor:
Ioana Olaru – notar public, membră a Camerei Notarilor Publici București

Data la care a fost scris: iunie 2017

Rezumat:
Intrarea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 650/2012 marchează o schimbare fundamentală în succesiunile internaționale, dar se estimează că doar în mod indirect arhitectura unificatoare a acestei noi reglementări europene va avea și consecințe fiscale. Fiind excluse materiile fiscale, vamale sau administrative, legislația națională are deplina autoritate de a stabili dacă sunt datorate taxe la transferul bunurilor succesorale către beneficiari sau la înscrierea acestui transfer în registrele corespunzătoare și care sunt acestea.

Ordinea fiscală europeană se impune însă statelor membre. Succesiunile internaționale sunt incluse în noțiunea de „circulație a capitalurilor”, iar jurisprudența CJUE a identificat de-a lungul timpului un număr semnificativ de restricții pe care statele membre le mențineau față de această libertate fundamentală: prevederi al căror efect era de a reduce valoarea succesiunii aparținând unui rezident al unui alt stat decât statul membru în care se află bunurile succesorale și în care este impozitată moștenirea acestora; existența unor reguli de evaluare sub valoarea de piață rezervate doar elementelor de patrimoniu situate în statul de reședință sau aplicarea unei deduceri mai mici la calculul impozitului pe succesiune, în raport de localizarea imobilului.

În succesiunile cu elemente de extraneitate se delimitează sarcini dificile ce revin notarului. Ele încep cu posibilitatea ca mai multe legi aplicabile să intervină în diferite aspecte legate de succesiune: legea aplicabilă regimului matrimonial, legea aplicabilă succesiunii, legea aplicabilă validității de fond sau de formă a pactelor succesorale și continuă cu posibilitatea ca mai multe state să pretindă un impozit asupra aceleiași succesiuni. Pentru modul de impozitare a succesiunii pot fi relevante fie legătura personală a moștenitorului sau a persoanei decedate cu unele state, fie situarea bunurilor succesorale, fie toți acești factori de conexiune simultan.

Și autorul succesiunii poate, prin manifestarea sa de voință, în limitele permise de normele europene sau de dreptul internațional privat al statelor membre, să influențeze modul de impozitare a succesiunii sale. Exercitarea unei professio juris, alegerea legii aplicabile regimului matrimonial, achiziția unui bun imobil cu un pact tontinier sau chiar schimbarea reședinței sale obișnuite se impun a fi analizate.

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal român pune în evidență noțiunile de „contribuabil” și de „rezidență fiscală”, cu implicații în impozitarea moștenirilor situate în străinătate pentru anumite categorii de contribuabili.
În final, analizarea jurisprudenței franceze care a apreciat constant că regularitatea actelor trebuie să privească nu numai respectarea dreptului imobiliar, al familiei, al urbanismului, dar și a dreptului fiscal, ne aduce o lumină nouă, de natură a stabili, cel puțin pentru moment, echilibrul notarului între legea fiscală și legea aplicabilă succesiunii internaționale.

Cuvinte-cheie: succesiune internațională, succesiuni internaționale, Regulamentului (UE) nr. 650/2012, succesiune cu element de extraneitate, impozitarea succesiunilor, impozitarea succesiunii

Sugestie citare:

 
I. Olaru, Notarul, între legea fiscală și legea aplicabilă succesiunii internaționale (II), în Tax Magazine nr. 6/2017, pp. 334-342.