Revine statului membru în care este eliberat titlul obligația de a se asigura că sunt respectate condițiile respective

În anul 2013, Ministero della Salute (Ministerul Sănătății, Italia – denumit în continuare „ministerul”) a admis cererea domnului Hannes Preindl, resortisant italian, de recunoaștere a titlului „Doktor der Zahnheilkunde” pentru exercitarea profesiei de medic dentist în Italia. Acest titlu i-a fost eliberat de Universitatea de Medicină din Innsbruck (Austria).

În anul 2014, domnul Preindl a depus la minister, pentru a exercita în Italia și profesia de „medic chirurg”, o cerere de recunoaștere a titlului „Doktor der Gesamten Heilkunde”, eliberat de asemenea de Universitatea de Medicină din Innsbruck.

Ministerul a refuzat să recunoască acest din urmă titlu pentru motivul că Directiva 2005/36 privind recunoașterea calificărilor profesionale1 nu ar prevedea că o persoană poate efectua două formări în mod simultan. Astfel, numeroase examene date de domnul Preindl ar fi fost luate în considerare, în mod simultan, pentru eliberarea atât a titlului de medic dentist cât și a titlului de medic. Or, înscrierea simultană la două cursuri de calificare, deși admisă de dreptul austriac, este interzisă în mod expres de dreptul italian, care prevede obligația formării pe bază de program integral.

În fața acestui refuz, domnul Preindl a sesizat instanțele administrative italiene. În acest context, Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia) solicită Curții de Justiție să stabilească dacă directiva obligă un stat membru, a cărui legislație prevede obligația de formare pe bază de program integral și interdicția înscrierii simultane la două formări, să recunoască automat titlurile eliberate într-un alt stat membru la încheierea unor formări parțial concomitente. Consiglio di Stato solicită de asemenea Curții să stabilească dacă, atunci când titlul a fost eliberat la încheierea unei formări cu frecvență parțială, statul membru gazdă (în speță, Italia) poate să verifice respectarea condiției potrivit căreia durata totală, nivelul și calitatea formărilor cu frecvență parțială nu sunt inferioare celor ale formărilor continue pe bază de program integral.

Prin hotărârea sa de azi, Curtea observă mai întâi, în ceea ce privește în special profesiile de medic și de medic dentist, că directiva prevede un sistem de recunoaștere automată a titlurilor, întemeiat pe condiții minime de formare profesională stabilite de comun acord între statele membre.

Curtea constată, în continuare, că directiva, pe de o parte, permite statelor membre să autorizeze formarea cu frecvență parțială, cu condiția ca durata totală, nivelul și calitatea acestei formări să nu fie inferioare celor ale formărilor continue pe bază de program integral și, pe de altă parte, nu se opune ca statele membre să autorizeze înscrierea simultană la mai multe formări.

Prin urmare, un stat membru, a cărui legislație prevede obligația de formare pe bază de program integral și interdicția înscrierii simultane la două formări, trebuie să recunoască automat titlurile de calificare prevăzute de directivă și eliberate într-un alt stat membru, chiar dacă persoana în cauză a urmat o formare cu frecvență parțială sau mai multe cursuri simultan ori eventual în perioade parțial suprapuse, din moment ce sunt îndeplinite cerințele referitoare la formare din directivă.

Curtea subliniază că revine statului membru de origine (în speță, Austria), iar nu statului membru gazdă, obligația de a se asigura că durata totală, nivelul și calitatea formărilor cu frecvență parțială nu sunt inferioare celor ale formărilor continue pe bază de program integral și, pe un plan mai general, că sunt respectate toate cerințele prevăzute de directivă. Astfel, sistemul de recunoaștere automată și necondiționată a titlurilor de calificare precum cel prevăzut de Directiva 2005/36 ar fi grav compromis în cazul în care statele membre ar avea posibilitatea să repună în discuție, la aprecierea lor, temeinicia deciziei autorității competente dintrun alt stat membru de a elibera aceste titluri.

[1] Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO 2005, L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3, rectificare în JO 2007, L 271, p. 18)