Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20669 alin. (6) C.fisc., având următorul cuprins:
„(6) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice – benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat – sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ținând cont că inclusiv în eventualitatea unei admiteri a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor criticate, aceasta nu ar prezenta relevanţă şi nu ar produce efecte în ceea ce priveşte soluţionarea speței în care excepția a fost ridicată, neavând incidenţă în cauză, deoarece temeiurile legale care stau la baza dezlegării cauzei în care a fost invocată sunt norme cuprinse în Codul penal şi în Codul de procedură penală.
Totodată, examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu prevederi constituţionale parţial similare, sens în care este Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011, publicată în M. Of., Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispoziţiile Legii fundamentale consacră libertatea economică constând în accesul liber pe care îl are oricare persoană la activitatea economică, posibilitatea de a manifesta libera iniţiativă şi de a exercita aceste drepturi în condiţiile legii. Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionată de respectarea limitelor stabilite de lege, care urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Curtea a mai constatat și că textul criticat face referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse în categoria celor accizabile, or, tocmai datorită regimului special, din punctul de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul să impună anumite condiţii suplimentare operatorilor economici atunci când aceştia doresc comercializarea unor astfel de produse.
Din evaluarea textului criticat, Curtea constată că prevederile art. 20669 alin. (6) C.fisc. reglementează, în primul rând, aspecte ce ţin de faptul că operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice — benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat — sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială. În ceea ce priveşte procedura de înregistrare şi condiţiile ce trebuie îndeplinite, prin teza a doua a textului criticat, acestea sunt lăsate în sarcina preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Astfel, în aplicarea art. 20669 alin. (4) şi (6) C.fisc., cu modificările şi completările ulterioare, a fost emis Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2491/2010 pentru aprobarea Procedurii şi condiţiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. a)-e) C.fisc., publicat în M. Of., Partea I, nr. 656 din 23 septembrie 2010 (în prezent abrogat). Din economia textului Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2491/2010, Curtea observă că acesta nu conţine numai procedura şi condiţiile de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produsele energetice, ci are în cuprinsul său aspecte ce ţin de revocarea atestatului de comercializare şi/sau depozitare, care se face după procedura şi condiţiile stabilite prin acest ordin, una dintre condiţii fiind aceea potrivit căreia „societatea nu are datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală”.
Or, în acest context, în ceea ce priveşte posibilitatea lăsată de legiuitor unei autorităţi să emită acte administrative cu caracter normativ în aplicarea legii, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a arătat că această procedură se circumscrie normelor constituţionale, iar, în măsura în care se consideră că actele administrative cu caracter normativ adaugă la lege sau se abat de la litera şi spiritul legii, se poate declanşa controlul judecătoresc pe calea acţiunii directe în anulare, competenţa de soluţionare aparţinând secţiilor de contencios administrativ de la nivelul tribunalului, curţii de apel sau instanţei supreme.