Aderare la grup infracțional organizat. Achitare. Neîndeplinirea condiției ca cel care aderă la grup să cunoască scopul constituirii acestuia și rolul fiecărui membru în cadru grupului

Stare de fapt:
Prin sentința penală nr. 236/6.07.2015 a Tribunalului Cluj (nepublicată), definitivă prin decizia penală nr. 1/5.01.2017 a Curții de Apel Cluj (nepublicată), s-a dispus achitarea anumitor inculpați pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.
Din starea de fapt, s-a reținut, în esență, că o parte din inculpați au constituit un grup infracțional organizat în scopul obținerii unor credite bancare de nevoi personale prin utilizarea unor acte false (adeverințe de salariu, contracte de muncă etc.) cu ajutorul diferitelor persoane pe numele cărora se emiteau aceste acte.
Instanța a reținut că principalul promotor al activităţii infracţionale era inculpatul P.A., el fiind persoana care avea legătura necesară la bancă pentru a „ajuta” în obţinerea rapidă a creditelor, după cum avea şi mijloacele necesare pentru a pune la dispoziţia celor doritori actele necesare la bancă. Actele erau obţinute prin intermediul inculpatei B.M., care adeseori era lăsată singură la firmele pe care le administra inculpata L.C.Z., astfel încât aceasta avea condiţiile propice pentru întocmirea acestor acte.
S-a reținut în continuare că, după ce inculpatul P.A. l-a cunoscut pe directorul persoanei vătămate, l-a iniţiat şi pe inculpatul R.C. în racolarea de persoane doritoare pentru a obţine credite bancare. Cei doi erau cointeresaţi în găsirea unor asemenea persoane, dată fiind datoria pe care inculpata B.M. o avea către inculpaţii R.C. şi L.D., astfel încât cei doi inculpaţi profitau de o parte din creditele obţinute de persoanele racolate. Similar modului în care inculpatul P.A. obţinea actele false prin intermediul inculpatei B.M., şi inculpatul R.C. obţinea asemenea acte prin intermediul inculpatei L.D., concubina sa.
Cele două persoane din vârful ierarhiei grupului infracțional au fost considerate de instanță ca fiind inculpații P.A. şi R.C., amândoi având şi un interes cât se poate de concret în desfășurarea întregii activități infracționale, precum și mijloacele necesare pentru a-şi duce la bun sfârşit planul infracţional, prin folosirea în acest scop a concubinelor lor, inculpatele B.M. şi L.D.
Activitatea de falsificare de acte desfăşurată de cele două inculpate nu se putea realiza fără ştiinţa şi acordul inculpatei L.C.Z., cu atât mai mult cu cât aceasta a întocmit şi ea personal asemenea acte. În privinţa inculpatei L.C.Z., instanța a considerat necesar să precizeze că aceasta, spre deosebire de ceilalţi inculpaţi ce făceau parte din acest grup infracţional, nu a urmărit, prin comiterea infracţiunii de înşelăciune, un interes material propriu, din niciun mijloc de probă nerezultând că inculpata ar fi obţinut vreo sumă de bani pentru întocmirea actelor false. Inculpata a comis fapta dintr-o mărinimie naivă, dintr-un soi de „sentiment balcanic”, de „a ajuta”, că nu se ştie când şi tu ai putea avea nevoie, la rândul tău, de ajutorul altor persoane, iar atunci „ajutorul” dat ţi se va întoarce.
Din grupul infracţional constituit din inculpaţii P.A., R.C., B.M., L.D. și L.C.Z., mai făcea parte şi inculpata M.J.C., pe care inculpaţii P.A. şi R.C. o foloseau la racolarea de noi persoane doritoare de asemenea credite.
Ca mod de acțiune a grupului, s-a reținut în esență că ulterior racolării persoanelor care doreau să acceseze credite bancare de nevoi personale acestea se deplasau la bancă împreună cu unul sau doi dintre inculpații care au constituit grupul infracțional unde se completau actele necesare eliberării creditului și se depuneau adeverințele de salariu și contractele de muncă falsificate. Banii erau plătiți de funcționarii bancari celui care accesa creditul de obicei în chiar ziua depunerii actelor, iar, ulterior încasării banilor, o parte din bani era plătită membrilor grupului cu diferite justificări: comision, „un mic cadou pentru domnul director” etc. Astfel, persoanele care accesau creditul rămâneau în posesia unei sume mai mici, ulterior nereușind să achite ratele aferente rambursării creditului.
Deși prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că toți inculpații care au obținut creditele de nevoi personale prin mecanismul mai sus descris au comis infracţiunea de aderare la grupul infracţional organizat, instanța de fond și cea de apel au considerat că fapta reținută nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care a dispus achitarea tuturor celor 37 de inculpați aderanți, în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C.proc.pen.
Pentru a reține astfel, instanța a arătat că niciunul dintre titularii contractelor de credit nu era conştient de întreg angrenajul pus în mişcare de membrii grupului, de cine anume emite actele false, cui aparţin societăţile comerciale în cauză, cine anume avea legăturile la bancă. Chiar dacă au avut contact direct şi nemijlocit cu mai multe persoane din grupul infracţional, titularii de credite nu erau la curent cu rolurile concrete ale acestora şi cu ideea de grup constituit într-un anume scop.
Pentru a adera la un grup infracţional, cel ce face acest demers trebuie să cunoască în detaliu scopul constituirii grupului respectiv şi rolul fiecărui membru, chiar dacă, personal, nu-i cunoaşte pe toţi membrii grupului, însă este perfect conştient de faptul că, chiar necunoscând un anume membru, atribuţiile acestuia sunt îndeplinite conform planului general de acţiune.
S-a apreciat de către instanță că inculpații nu cunoşteau despre existenţa, scopul şi planurile grupului infracţional, având în vedere şi slaba pregătire şcolară a acestora, faptul că proveneau dintr-un mediu social defavorabil, îşi duceau existenţa la limita subzistenţei, într-un mod simplu, lipsit de precoupări spirituale sau măcar de autodepăşire.

Notă (Dan Chertes – avocat):
Hotărârea pune în discuție unul dintre elementele de tipicitate a infracțiunii de aderare la o grupare infracțională, respectiv scopul special al acesteia, acela de a adera la grupare cu intenția de a comite infracțiunile pentru care aceasta a fost constituită.
Aderarea la o grupare infracţională presupune ca cel care aderă să înţeleagă şi să dorească să intre în gruparea infracţională în scopul comiterii de infracţiuni. Astfel, cum a arătat şi doctrina (T. Toader, Drept penal. Partea specială, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 382-383), o astfel de modalitate de comitere a infracţiunii presupune o intenţie directă din partea celui care aderă, având în vedere scopul special al infracţiunii, acela de a adera în vederea comiterii de infracţiuni.
După cum s-a arătat și în doctrina clasică (V. Dongoroz, S. Kahane ș.a., Explicații teoretice ale Codului penal român, vol. 4, Partea specială, Ed. Academiei RSR, București, 1972, p. 691), nu este suficient pentru existența infracțiunii, din punct de vedere subiectiv, ca făptuitorul să fi știut că se asociază sau că sprijină o asociație, ci este necesar ca el să fi știut că asocierea la care aderă este o asociere care are ca scop săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni. Chiar dacă referirea doctrinară privește infracțiunea reținută de art. 323 C.pen. anterior, pentru identitate de latură obiectivă, raționamentul se aplică și în cazul celei reținute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reglementată actualmente prin art. 367 C.pen.
După cum a reținut și instanța în ceea ce privește situația de fapt din speța prezentată, niciunul dintre titularii contractelor de credit nu era conştient de întreg angrenajul pus în mişcare de membrii grupului, de cine anume emite actele false, cui aparţin societăţile comerciale în cauză, cine anume avea legăturile la bancă. Prin urmare, niciunul dintre inculpații acuzați de aderare nu cunoștea nici structura grupului, nici rolul fiecărui membru al acesteia, nici scopul pentru care aceștia au decis constituirea grupului infracțional organizat.
Prin urmare, în mod corect instanța a reținut că inculpații nu pot fi sancționați penal pentru aderare la un grup infracțional organizat, simpla racolare și folosire a acestora la atingerea scopului pentru care a fost constituit grupul nefiind o condiție suficientă pentru a se constata comiterea acestei infracțiuni.

Vezi hotărâre integrală

Filtrează după materie

Legături rapide

Din aceeași materie