Stare de fapt:
Prin ordonanța PÎCCJ – DIICOT – S.T. Cluj din 05.05.2017, s-a dispus, în temeiul art. 283 alin. 4 lit. n) C.proc.pen., aplicarea unei amenzi judiciare în cuantum de 3.000 lei petentului, avocat, pentru comiterea abaterii judiciare constând în exercitarea cu rea-credinţă a dreptului prevăzut de art. 94 C.proc.pen., procurorul apreciind că modalitatea în care a procedat avocatul, în calitate de apărător ales al inculpatului, la data de 03.05.2017, în vederea consultării dosarului de urmărire penală, fără a formula o cerere expresă în acest sens (în calitate de avocat titular) sau fără a prezenta o delegaţie de substituire din partea celuilalt apărător titular al inculpatului (care formulase anterior o cerere de consultare a dosarului de urmărire penală, aprobată de procuror şi stabilindu-se termen pentru consultarea dosarului data de 03.05.2017), constituie un abuz de drept în sensul dispoziţiilor art. 283 alin. 4 lit. n) C.proc.pen.
Procurorul a considerat că dreptul avocatului părţilor şi subiecţilor procesuali principali de a consulta dosarul se poate exercita doar în urma unei solicitări exprese din partea acestuia şi doar ca urmare a încuviinţării procurorului de caz.
Judecătorul de drepturi și libertăți, analizând dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv art. 283 alin. (4) lit. n) C.proc.pen., care reține printre subiecții care pot fi sancționați cu amendă judiciară părţile, reprezentanţii legali ai acestora și consilierii juridici, că avocaţii nu sunt enumeraţi limitativ în acest text legal, avocaţii fiind reprezentanţi convenţionali ai părţilor sau subiecţilor procesuali principali.
S-a amintit faptul că și practica judiciară în materie, spre exemplu, jurisprudenţa Curţii de Apel Cluj, este în același sens, aceasta statuând că: „Având în vedere că între persoanele enumerate exhaustiv în dispoziţiile mai sus menţionate nu sunt enumeraţi şi avocaţii, aceştia din urmă nu pot fi sancţionaţi pentru abaterea judiciară reglementată în prevederile art. 283 lit. n) C.proc.pen. În aceste condiţii, nu se va mai analiza temeinicia încheierii prin care s-a aplicat amenda judiciară, deoarece primul motiv invocat face inutilă examinarea pe fond a cererii” (Curtea de Apel Cluj, secţia penală, încheierea penală nr. 653/A/08.07.2014).
În raport cu cele menţionate mai sus şi concluzionând că ordonanţa atacată este nelegală, judecătorul de drepturi și libertăți a dispus anularea amenzii.
Notă (Dan Chertes – avocat):
Hotărârea stabilește faptul că avocații nu pot fi subiecți ai amenzii judiciare aplicate în temeiul art. 283 alin. (4) lit. n) C.proc.pen., având în vedere că nu se regăsesc în niciuna dintre ipostazele acolo limitativ enumerate. Anulând amenda sub acest temei ca nelegală, judecătorul de drepturi și libertăți nu mai verifică pe fond ce anume a generat aplicarea amenzii. Discuția însă nu este lipsită de importanță. Astfel, este necesar a se verifica dacă în speță am fi putut discuta de un abuz de drept procesual.
În doctrină [V.H.D. Constantinescu, în M. Udroiu (coord.), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ed. 2, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 1306, par. 23, apud G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat și adnotat, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2001, p. 119], s-a reținut că abuzul de drept procesual presupune următoarele elemente:
• un element subiectiv, care constă în exercitarea cu rea-credință a dreptului procedural, în scop de șicană, fără justificarea unui interes special și legitim, ci numai cu intenția de a-l vătăma pe adversar, pentru a diminua sau întârzia posibilitățile de apărare ori de valorificare a drepturilor acestuia;
• un element obiectiv, care constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege.
S-a arătat, în doctrina citată, că în procesul penal elementul subiectiv poate privi și împiedicarea organelor judiciare de la aflarea adevărului în cauză.
Analizând cele trei criterii din speță, se constată că niciunul nu se regăsește în starea de fapt descrisă, avocatul sancționat nefăcând altceva decât să studieze dosarul de urmărire penală, ca urmare a încuviințării cererii de studiere a dosarului, chiar dacă această încuviințare a privit o cerere transmisă de un alt avocat titular al aceluiași inculpat.
Sub acest aspect, apare relevant că textul art. 94 alin. (1) C.proc.pen. nu stabilește că procurorul încuviințează nominal cererea de studiere a dosarului, pentru fiecare avocat al aceluiași inculpat, în parte, aspect care ar fi în mod evident inutil.
După cum s-a arătat în doctrina mai sus citată [M. Udroiu, S. Rădulețu, în M. Udroiu (coord.), op. cit., p. 346, par. 2], drepturile pe care avocatul le are și le exercită în procesul penal sunt dobândite ca urmare a angajării acestuia de către client sau ca urmare a desemnării ca avocat din oficiu, de esența exercitării acestora fiind această condiție prealabilă (angajare/desemnare). Prin urmare, chiar dacă avocatul le exercită direct, ele au izvorul în calitatea pe care persoana le are în procesul penal, această calitate delimitând și drepturile pe care avocatul le poate exercita pentru clientul său.
Prin urmare, având în vedere că studiul dosarului în cauza analizată nu a fost realizat în scop de șicană, nu a dus la deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege și nu a împiedicat organele judiciare de la aflarea adevărului, nu se putea constata, la o analiză pe fond, comiterea unui abuz de drept procesual.
Vezi hotărârea integrală