Alin Văsonan – judecător
Curtea de Apel Oradea a fost învestită cu soluţionarea cererii de suspendare a executării actului administrativ, formulate de petenta SC A.T. SRL Oradea, în contradictoriu cu intimatele D.G.R.F.P. Cluj-Napoca şi D.G.R.F.P. Cluj-Napoca – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.
Curtea de Apel, deliberând asupra cauzei de faţă, a constatat că reclamanta SC A.T. SRL a solicitat instanţei anularea deciziei emise de pârâta D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, a raportului de inspecţie fiscală, a deciziei de impunere şi a dispoziţiei de măsuri emise de D.G.R.F.P. Cluj-Napoca – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, precum şi suspendarea executării efectelor actelor administrative atacate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că, în urma unui control, i-au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare în cuantum de 2.081.320 lei. În legătură cu cererea de suspendare, reclamanta a susţinut că sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Referitor la cazul bine justificat, reclamanta a arătat că cerinţele acestei condiţii sunt îndeplinite, având în vedere modalitatea în care s-a desfăşurat controlul, neîndeplinirea procedurii legale privind comunicarea avizelor de inspecţie fiscală şi motivarea superficială a actelor administrative fiscale, astfel încât există o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor administrative a căror suspendare o cere. Cu privire la condiţia pagubei iminente, reclamanta a arătat că punerea în executare a actelor administrative fiscale a căror suspendare o cere este de natură să-i provoace un prejudiciu previzibil şi iminent, deoarece se află în procedura insolvenţei. În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 571/2003, ale O.G. nr. 92/2003 şi ale Legii nr. 554/2004. În probaţiune, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
La dosar a depus întâmpinare pârâta D.G.R.F.P. Cluj-Napoca – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, solicitând respingerea acesteia. În motivare, pârâta a susţinut că suspendarea efectelor actelor administrative fiscale este o situaţie de excepţie şi că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, simplele susţineri ale reclamantei nefiind suficiente, având în vedere că actele administrative fiscale se bucură de prezumţia de legalitate. Pârâta a mai susţinut că reclamanta nu a făcut nici dovada îndeplinirii condiţiei pagubei iminente, având în vedere că punerea în executare a unui act administrativ nu poate fi considerată, prin ea însăşi, ca fiind producătoare a unei pagube iminente. În drept, pârâta nu şi-a motivat întâmpinarea. În probaţiune, pârâta a depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii actelor administrative fiscale a căror suspendare se cere.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, reiterând, în esenţă, susţinerile din cererea introductivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că, în urma unui control efectuat de reprezentanţii pârâtei la reclamantă, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare în cuantum total de 2.081.320 lei. Reclamanta a formulat contestaţie împotriva actelor administrative fiscale, care a fost însă respinsă.
Curtea de Apel a reţinut că suspendarea actului administrativ, ca măsură de întrerupere vremelnică a executării acestuia, apare ca o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În temeiul art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat şi se poate dispune până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Din interpretarea sistematică a celor două texte legale, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ în ipoteza reglementată de art. 15 din lege, este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, respectiv: existenţa unei acţiuni pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, existenţa unui caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi condiţia ca măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Articolul 278 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 207/2015, aplicabil în speţă în temeiul art. 352 alin. (11) din acelaşi act normativ, acordă contribuabilului dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii nr. 554/2004, cu condiţia suplimentară a plăţii unei cauţiuni stabilite potrivit prevederilor cuprinse în textul legal menţionat.
În speţă, instanţa constată că existenţa unei acţiuni pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral este îndeplinită, reclamanta introducând în prezentul dosar şi acţiune în anularea actelor administrative fiscale a căror suspendare o cere.
Referitor la condiţia plăţii unei cauţiuni, instanţa constată că reclamanta a făcut dovada consemnării cauţiunii în cuantum de 15581,32 lei fixat de instanţă, depunând în acest sens recipisa de consemnare.
În ceea ce priveşte condiţia cazului justificat, instanţa constată că această condiţie este îndeplinită în speţă, existând împrejurări legate de starea de fapt care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă cu privire la legalitatea hotărârii a cărei suspendare se cere.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa constată că şi aceasta este îndeplinită, punerea în executare a actelor administrative fiscale fiind în măsură să producă în sarcina reclamantei un prejudiciu material viitor şi previzibil. În speţă, instanţa are în vedere, în primul rând, faptul că reclamanta este în insolvenţă, or, o astfel de situaţie juridică în sine presupune existenţa unor dificultăţi financiare deosebite ale persoanei aflate într-o astfel de procedură. Pe de altă parte, instanţa are în vedere cuantumul ridicat al creanţei care a fost constatată prin actele administrative fiscale a căror suspendare se cere. Aceste două împrejurări de fapt şi de drept, luate împreună, sunt de natură a susţine concluzia că punerea în executare a actelor administrative fiscale a căror suspendare se cere este susceptibilă a-i crea reclamantei o pagubă iminentă în înţelesul conferit acestei noţiuni de Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare, instanţa va admite cererea şi va dispune suspendarea efectelor deciziei emise de pârâta D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, a raportului de inspecţie fiscală, a deciziei de impunere şi a dispoziţiei de măsuri emise de D.G.R.F.P. Cluj-Napoca – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor până la soluţionarea definitivă a dosarului.
(Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sentința nr. 32/CA/2016 – P.I. din 24 februarie 2016)