Alin Văsonan – judecător

Cuvinte-cheie: act administrativ, suspendare act administrativ, suspendarea executării actului administrativ, condiții suspendare act administrativ

I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 iunie 2016, reclamanta SC F.C. SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-MM 752 din 3 noiembrie 2015, cu privire la obligaţiile suplimentare stabilite de organul fiscal, şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 314 din 27 mai 2016, cu consecinţa anulării deciziei de impunere.
2. Motivarea cererii
Reclamanta solicită admiterea cererii de suspendare, precizând că sunt îndeplinite atât condiţiile generale, cât şi particulare de admitere a acestei cereri. Instanţa trebuie să verifice modul în care directiva 6 a fost aplicată. Reclamanta susține că nu este suficient să relaţionezi cu ITM-ul şi cu AJFP-ul pentru a reţine că s-a dorit eludarea legii. Se cere suspendarea executării, nu a actului administrativ. Societatea reclamantă şi-a îndeplinit toate obligaţiile, a încheiat acte contabile, facturi, situaţii de plată şi s-a reţinut că nu s-a întocmit proces-verbal de recepţie, însă reclamanta este antreprenor, şi nu beneficiar final, beneficiarul final fiind cel care face recepţia. Paguba iminentă este dovedită de faptul că reclamanta a ajuns în imposibilitate de desfăşurare a activităţii economice, având în vedere că lucrările sunt executate din bani proprii, decontarea făcându-se ulterior. Reclamanta consideră că se impune suspendarea executării actului administrativ atacat.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 571/2003 şi O.G. nr. 92/2003. În probațiune, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
3. Apărările formulate de pârâtă
La dosar a depus întâmpinare pârâta, solicitând respingerea cererii de suspendare ca fiind neîntemeiată şi nelegală, şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Maramureş. În motivarea excepţiei invocate, pârâta a arătat că reclamanta are sediul în oraşul Negreşti Oaş, jud. Satu Mare, fiind arondată fiscal la Serviciul Fiscal Orăşenesc Negreşti Oaş, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare şi doar inspecţia fiscală a fost efectuată de către Activitatea de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Maramureş, în baza delegării de competenţă făcute în conformitate cu art. 99 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003.
A mai învederat instanţei că cererea de suspendare este inadmisibilă, având în vedere că pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesar a fi întrunite, cumulativ, două condiţii: existența unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube. Pârâta a susţinut, în esenţă, că nu există dovada existenţei unei îndoieli serioase asupra legalităţii actelor administrative fiscale, astfel încât să fie îndeplinită condiţia cazului bine justificat. Referitor la paguba iminentă, pârâta susţine că îndeplinirea acestei condiţii a prevenirii nu este dovedită prin simpla susţinere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerinţă este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, art. 278 C.proc.fisc. şi C.proc.civ.

II. Soluţia instanţei
Analizând actele şi lucrările cauzei, Curtea reţine următoarele:
– asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei AJFP Maramureş, constată că: în litigiile de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect suspendarea unui act administrativ fiscal, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei concordanţe între persoana ce figurează în proces în calitate de pârât şi emitentul actului administrativ a cărui suspendare se cere. În speţă, instanţa constată că această concordanţă este întrunită în persoana pârâtei AJFP Maramureş, având în vedere că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că pârâta a emis decizia de impunere nr. E-MM752 din 3 noiembrie 2015. Faţă de această împrejurare, sub aspectul calităţii procesuale pasive, este lipsit de relevanţă faptul invocat de pârât, potrivit căruia reclamantul ar fi arondat fiscal la Serviciul fiscal Orăşenesc Negreşti Oaş, arondat AJFP Satu Mare. Prin urmare, instanţa constată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este neîntemeiată, motiv pentru care o respinge ca atare;
– din interpretarea sistematică a art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ în ipoteza reglementată de art. 15 din lege, este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, respectiv: existenţa unei acţiuni pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, existenţa unui caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi condiţia ca măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004. Articolul 278 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 207/2015 acordă contribuabilului dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii nr. 554/2004, cu condiţia suplimentară a plăţii unei cauţiuni stabilite potrivit prevederilor cuprinse în textul legal menţionat. Astfel:
1. în speţă, instanţa constată că prima condiţie cerută de lege pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ, respectiv existenţa unei acţiuni pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, este îndeplinită, reclamanta introducând în prezentul dosar şi acţiune în anularea actelor administrative fiscale a căror suspendare o cere;
2. referitor la condiţia plăţii unei cauţiuni, instanţa constată că reclamanta a făcut dovada consemnării cauţiunii datorate în cuantum de 14613,44 lei, depunând în acest sens recipisa de consemnare;
3. în ceea ce priveşte condiţia cazului justificat, instanţa constată că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat. Instanţa constată că această condiţie este îndeplinită în speţă, existând împrejurări legate de starea de drept care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă cu privire la legalitatea deciziei de impunere a cărei suspendare se cere. Sub acest aspect, instanța reține și jurisprudența CJUE în cauza C-142/11 Mahageben ECLI:EU:C:2012:373. Instanţa reţine că, în speţă, în legătură cu neregulile depistate de pârâtă cu privire la tranzacţiile economice încheiate între reclamantă şi terţa societate SC E.P. SRL, pârâta nu a contestat prin raportul de inspecţie fiscală întocmit faptul că respectivele tranzacţii nu ar fi fost înregistrate de ambii parteneri, ci a stabilit caracterul fictiv al respectivelor tranzacţii pornind de la numărul mic de salariaţi ai concontractantei reclamantei şi de la faptul că nu au fost identificate în contabilitatea partenerului contractual al reclamantei cheltuieli cu deplasarea, cazarea, diurna angajaţilor, din care să rezulte deplasarea efectivă a angajaţilor cocontractantei la diverse obiective. De asemenea, organele fiscale au reţinut existenţa unor nereguli în legătură cu activitatea furnizorului cocontractantului reclamantei, respectiv terţa societate SC M.C. SRL, societate care este terţ faţă de raportul contractual dintre reclamantă şi SC E.P. SRL. Instanţa constată că, aparent, simpla existenţă a unor nereguli cu privire la activitatea furnizorului cocontractantului persoanei care solicită deducerea TVA, precum şi lipsa unor alte documente în contabilitatea cocontractantului decât facturile fiscale înregistrate în contabilitatea ambilor parteneri nu pot justifica concluzia organelor fiscale în sensul limitării dreptului la deducerea cheltuielilor efectuate de către reclamantă în lumina jurisprudenţei C.J.U.E. menţionate anterior. Prin urmare, având în vedere această împrejurare ţinând de starea de drept, există o îndoială serioasă privind legalitatea unei părţi dintre constatările organelor fiscale, fiind astfel îndeplinită condiţia cazului bine justificat;
4. în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa constată că şi aceasta este îndeplinită, punerea în executare a actelor administrative fiscale fiind în măsură să producă în sarcina reclamantei un prejudiciu material viitor şi previzibil. Astfel, instanţa reţine că, deşi este corectă concluzia pârâtei, în sensul că simpla punere în executare a actului administrativ fiscal a cărui suspendare se cere nu este de natură a duce la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, trebuie ţinut seama de împrejurările specifice din fiecare caz în parte pentru a se analiza dacă consecinţele executării actelor administrative fiscale sunt de natură a se încadra în noţiunea de „pagubă iminentă”. În speţă, instanţa are în vedere cuantumul ridicat al creanţei care a fost constatată prin actul administrativ fiscal a cărui suspendare se cere, precum şi faptul că reclamanta este integrată într-un circuit economic, iar punerea în executare a actelor administrative a căror suspendare se cere ar fi de natură să producă efecte nu doar asupra patrimoniului reclamantei, ci şi asupra unor terţi cu care reclamanta se află în relaţii contractuale.
Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare, instanţa admite cererea şi dispune suspendarea efectelor deciziei de impunere nr. F – MM 752 din 3 noiembrie 2015, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 378/35/CA/2016 al Curţii de Apel Oradea. Instanţa ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
(Curtea de Apel Oradea, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 164 /CA/2016 – PI din 17 august 2016, nepublicată)