Alin Văsonan – judecător

Cuvinte-cheie: anulare din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA, anulare cod TVA, act administrativ, suspendare executare act administrativ, pagubă iminentă, condiția pagubei iminente

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe
Tribunalul Satu-Mare, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 278 alin. (2) C.proc.fisc., a admis cererea formulată de reclamanta SC B. SRL, societate în insolvenţă, prin administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâtul D.G.R.F.P.C.N., prin A.J.F.S.M. şi, în consecinţă, a suspendat executarea deciziei nr. 106/04.04.2016 privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA emise de către pârât, precum şi a deciziei/referatului nr. 75911/27.04.2016 emis de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta pârâtă D.G.R.F.P.C.N. prin A.J.F.S.M. Bihor, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat.
În motivare, recurenta apreciază că, în speţă, considerentele instanţei de fond consemnate în cuprinsul hotărârii atacate sunt netemeinice şi nelegale, prin prisma cadrului legal aplicabil stării factuale. Învederează recurenta că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile dispuse în mod imperativ de către legiuitor pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ.
Aceasta susţine că cererea de suspendare este inadmisibilă, având în vedere că solicitarea reclamantei nu se circumscrie parametrilor legali incidenți diferendului supus spre soluţionare. Recurenta arată că suspendarea actului administrativ, ca operaţie juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia, apare ca o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu.
Opinează recurenta, în esenţă, în sensul că aspectele indicate de către intimată nu sunt în măsură să justifice suspendarea executării actelor administrative emise de recurentă, motivele invocate vizând în fapt fondul cauzei, respectiv nelegalitatea actelor ce fac obiectul cererii de suspendare. Apreciază recurenta că susținerile intimatei privind nelegalitatea actelor administrative nu pot fi primite sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, întrucât prezenta cauză nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ fiscal.
De asemenea, recurenta arată că din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noțiunea de „pagubă iminentă” are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiţie inexistentă în cazul de faţă. Astfel, recurenta apreciază că executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși producătoare a unei pagube iminente, cu atât mai mult cu cât nu rezultă din actele depuse de intimată că această vătămare este ireparabilă.

3. Apărările formulate de intimata-reclamantă SC B. SRL
Intimata reclamantă SC B. SRL, societate în insolvență, prin administrator judiciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În motivare, intimata invocă excepţia tardivităţii recursului formulat, cererea de recurs nefiind depusă în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii recurate cu petenta.
De asemenea, intimata invocă excepţia nulităţii cererii de recurs formulate arătând că, potrivit art. 487 C.proc.civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar simpla trimitere la textul legal în temeiul căruia a fost întocmit recursul nu exonerează recurenta de obligaţia de a motiva, de a indica în concret indiciile, argumentele din care a reieşit concluzia, în opinia acesteia, că hotărârea atacată nu este una legală.
Totodată, intimata invocă şi excepţia lipsei de interes a cererii de recurs, susţinând că admiterea cererii de suspendare şi păstrarea soluţiei recurate nu ar reprezenta, în fapt, decât o ocrotire a intereselor recurentei pârâte, suspendarea deciziei de anulare a TVA profitând, în cele din urmă, recurentei pârâte.
Învederează instanţei intimata, având ca argument că persoana impozabilă nu justifică intenţia şi capacitatea de a desfăşura activitate economică, că decizia contestată este nefondată, nu ţine cont de situaţia juridică reală a intimatei, de intenţia acesteia de continuare a activităţii, de materializarea intenţiei sale de continuare a activităţii prin depunerea planului de reorganizare, de votarea acestuia de către adunarea creditorilor, respectiv confirmarea acestuia printr-o sentinţă a judecătorului-sindic.
Susţine intimata, în esenţă, că, pe de o parte, recurenta a votat planul de reorganizare a intimatei, validând intenţia şi capacitatea acesteia de a desfăşura activitate economică, iar, pe de altă parte, emite decizia nr. 106/04.04.2016, prin care anulează din oficiu înregistrarea în scopuri de TVA, având astfel o poziţie contradictorie.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, intimata susţine că după ce se afirmă că decizia privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA nu este un act administrativ de impunere, nefiind un titlu de creanţă, se apreciază prin cererea de recurs că totuşi s-ar fi impus achitarea unei cauţiuni, ignorându-se astfel prevederile art. 278 C.proc.fisc., potrivit cărora intimata nu datorează plata unei cauţiuni, deoarece, prin actele administrative fiscale contestate nu sunt stabilite în sarcina reclamantei SC B. SRL obligaţii fiscale de plată, astfel încât să poată fi stabilit un cuantum al cauţiunii conform art. 278 alin. (2) lit. a)-d), iar textul normativ enunţat, spre deosebire de norma similară din O.G. nr. 92/2003, nu conţine o prevedere referitoare la obligativitatea plăţii unei cauţiuni în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani.
Învederează intimata că recurenta nu poate adăuga la lege prin interpretarea sa, din moment ce cauţiunea se datorează doar pentru cererile evaluabile în bani, excepţiile fiind de strictă interpretare şi aplicare. În speţă există un caz bine justificat, întrucât decizia de anulare a certificatului în scopuri de TVA nu este motivată sub nicio formă, intimata desfăşoară activitate economică, planul de reorganizare este votat de către creditori, inclusiv de către recurenta pârâtă, se efectuează plăţi către bugetul consolidat al statului pentru obligaţiile curente, născute în cursul procedurii.
Referitor la paguba iminentă, intimata susţine că aceasta constă în faptul că intimata nu îşi mai poate deduce taxa pe valoare adăugată pentru materialele pe care le achiziţionează în vederea efectuării lucrărilor de construcţii contractate. Prin decizia contestată, organul fiscal nu a indicat nici măcar vreun indiciu temeinic care ar putea să determine concluzia că intimata nu justifică intenţia şi capacitatea de a desfăşura activitate economică, cu toate că decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA trebuie motivată.
Susţine intimata că paguba iminentă rezultă din însăşi anularea certificatului în scopuri de TVA, intimata fiind lipsită de dreptul de a-şi deduce TVA-ul colectat, fiind obligată la plata acestuia, diminuându-se astfel resursele necesare finanţării planului de reorganizare și achitării obligaţiilor stabilite în sarcina intimatei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin decizia nr. 106/04.04.2016, emisă de recurentă, s-a dispus anularea din oficiu a înregistrării reclamantei în scopuri de TVA, potrivit prevederilor art. 316 alin. (11)/art. 317 alin. (9) sau alin. (11) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Decizia nr. 106/2016 şi toate actele care au stat la baza emiterii ei au fost contestate în procedura administrativă, contestaţia nefiind soluţionată.
Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul fiind nefondat.
Astfel, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare pe motiv că nu s-a achitat cauţiunea de către intimată, instanţa de control judiciar constată că în mod legal şi temeinic a stabilit prima instanţă că intimata reclamantă nu datorează vreo cauţiune. Curtea constată că prevederile art. 278 C.proc.fisc. consacră modul de stabilire a cuantumului cauţiunii numai în ipoteza actelor administrative fiscale evaluabile în bani. Per a contrario, în cazul actelor administrative fiscale care nu au un caracter patrimonial, cum este cazul actului a cărui suspendare se cere, prin care s-a dispus anularea înregistrării intimatei în scopuri de TVA, legea nu prevede condiţia plăţii unei cauţiuni ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare.
De asemenea, Curtea constată că în mod judicios a reţinut prima instanţă îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat în speţă. Astfel, în ceea ce priveşte această din urmă condiţie, instanţa de control judiciar constată că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat. Instanţa constată că această condiţie este îndeplinită în speţă, existând împrejurări legate de starea de drept şi de fapt care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă cu privire la legalitatea deciziei a cărei suspendare se cere.
Astfel, instanţa constată, în primul rând, că, aparent, actul administrativ a cărui anulare se cere este nemotivat, nefiind indicate motivele care ar justifica concluzia organelor fiscale în sensul că intimata nu ar avea intenţia şi capacitatea de a desfăşura activitate economică ce implică operaţiuni din sfera TVA. Or, nemotivarea unui act administrativ fiscal este de natură a atrage, în anumite condiţii, sancţiunea nulităţii respectivului act.
Pe de altă parte, în acord cu judecătorul fondului, Curtea constată că intimata este în procedura insolvenţei, în reorganizare, iar planul de reorganizare a fost votat şi de către recurenta din prezenta cauză, participant la procedura insolvenţei în calitate de creditor, ceea ce, aparent, implică convingerea recurentei în sensul că intimata ar avea capacitatea de a desfăşura în continuare activitate economică.
Corect a reţinut prima instanţă că în cauză este îndeplinită şi condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul definit de art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, deoarece este previzibil prejudiciul viitor al intimatei în cazul în care planul de reorganizare nu poate fi îndeplinit.
În plus faţă de cele reţinute de către tribunal, instanţa de recurs are în vedere în privinţa îndeplinirii condiţiei pagubei iminente şi faptul că măsura anulării înregistrării în scopuri de TVA a intimatei este de natură a afect nu numai situaţia economică a intimatei ci şi a unor terţe persoane cu care aceasta a intrat sau urmează să intre în raporturi contractuale.
Prin urmare, nu sunt întemeiate criticile recurentei privind neîndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Având în vedere că toate motivele de recurs sunt neîntemeiate, instanţa respinge ca nefondat recursul şi ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.