Anca Andreea Terzea – judecător

Cuvinte-cheie: puterea de lucru judecat, Regulamentul CE 1306/2011, datorii vamale, restituire datorii vamale

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată la 28 august 2012, reclamanta SC V.G.T. SRL a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor – D.R.A.O.V. Craiova şi A.N.A.F. – D.G.F.P. Argeş, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea deciziei prin care s-a refuzat aplicarea dispoziţiilor obligatorii ale Regulamentului CE nr. 1306/12.12.2011, obligarea pârâtelor la restituirea sumelor deja achitate, respectiv a sumei plătite cu titlu de datorie vamală, exonerarea de plata majorărilor şi a penalităţilor de întârziere şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Motivarea cererii
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin cererea de restituire nr. 45/05.03.2012 s-a adresat A.N.V. – D.R.A.O.V. Craiova pentru restituirea sumelor precizate, însă cu adresa nr. 6749/20.03.2012 i s-a răspuns că este îndreptăţită să primească numai suma de 8.695 lei, refuzându-se restituirea diferenţei de 32.79 lei, achitată în baza deciziei nr. 5472/17.02.2011, deşi ambele sume reprezintă acelaşi tip de datorie vamală. Împotriva acestui răspuns a formulat contestaţia nr. 63/26.03.2012 la care, prin decizia nr. 7327/29.03.2012, a cărei anulare se solicită, a fost menţinut acelaşi punct de vedere.
Reclamanta a considerat refuzul autorităţii vamale de a-i restitui suma menţionată anterior ca nelegal, contravenind Regulamentului de punere în aplicare nr. 1306/2011 al Consiliului de clarificare a domeniului de aplicare al taxelor antidumping definitive instituite prin Regulamentul CE nr. 261/2008 la importurile de compresoare originare din Republica Populară Chineză.

3. Apărările formulate de pârâtă
Pârâta D.G.F.P. Argeş a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF – D.G.F.P. Argeş, cu motivarea că în cauză se solicită anularea unei decizii prin care reclamantei i s-ar fi refuzat aplicarea dispoziţiilor Regulamentului CE nr. 1306/2011, act administrativ care însă nu este emis la nivelul acestei instituţii fiscale. S-a susţinut că în dreptul român există regula identităţii între persoana reclamantului şi titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, pe de o parte, iar, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic, ceea ce impune scoaterea din cauză a acestei pârâte, nefiind justificată calitatea sa de parte.
D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu şi pentru A.N.V., a solicitat citarea în cauză a A.N.V., în temeiul art. 1 din H.G. nr. 110/2009, iar prin înscrisul depus la data de 25 octombrie 2012, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Piteşti, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care anularea actelor administrative emise de autorităţile publice locale sunt de competenţa tribunalelor. Faţă de faptul că decizia nr. 7327/2012 a fost emisă de D.R.A.O.V., se impune declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – Complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.
Ulterior, prin cererea din 26 octombrie 2012, reclamanta a extins cadrul procesual subiectiv, solicitând introducerea în cauză şi a pârâtei A.N.V., întrucât şi această autoritate publică se regăseşte în contestaţia formulată, contestaţie ce are ca obiect refuzul de soluţionare a cererii de restituire.
Prin întâmpinarea din 6 decembrie 2012, D.R.A.O.V. Craiova – în nume propriu şi pentru A.N.V., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea deciziei emise de D.R.A.O.V. Craiova, în considerarea faptului că această aşa-zisă „decizie” nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată.

4. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Pitești a respins acţiunea formulată de reclamanta SC V.G.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs SC V.G.T. SRL, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 4065/30.10.2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Argeş ‒ contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Argeş şi, prin sentinţa nr. 850/18.09.2015, Tribunalul Argeş ‒ Secţia civilă, Complet specializat de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia nr. 7327/22.03.2012 şi a obligat în solidar pe pârâte să restituie reclamantei suma de 32.553 lei.
Prin sentinţa nr. 1105/13.11.2015, Tribunalul Argeş a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 850/18.09.2015 formulată de reclamantă, a completat dispozitivul sentinţei, în sensul că a obligat pârâtele la plata sumei de 2.700 lei, cheltuieli de judecată, reţinând că, în soluţionarea cauzei, instanţa a omis să se pronunţe cu privire la plata cheltuielilor de judecată, deşi reclamanta le-a solicitat, iar pârâtele au căzut în pretenţii.
Împotriva acestor sentinţe au formulat recursuri D.G.R.F.P. Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, în numele şi pentru D.G.R.F.P. Craiova.
Intimata-reclamantă SC V.D.T. SRL a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor formulate.

II. Soluţia instanţei de recurs
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma prevederilor art. 3041 C.proc.civ., constată următoarele:
Dat fiind raportul de accesorialitate, se impune analiza cu titlu prealabil a recursurilor îndreptate împotriva sentinţei prin care s-au soluţionat capetele principale de cerere, soluţie care influenţează şi legalitatea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, soluţionată prin sentinţă separată de completare a dispozitivului.
Cu această precizare, Curtea, analizând recursul formulat de D.G.R.F.P. Ploieşti – prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, observă că adresa prin care i se comunică intimatei reclamante faptul că nu poate beneficia de restituirea taxelor este emisă de D.R.A.O.V. Craiova, structură în ale cărei drepturi s-a subrogat D.G.R.F.P. Craiova. Prin urmare, aceasta este instituţia căreia îi aparţine calitatea procesuală pasivă pentru actul respectiv, fiind întemeiată critica recurentei D.G.R.F.P. Ploieşti – prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, potrivit căreia nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În consecinţă, se va admite recursul acestei instituţii declarat împotriva ambelor sentinţe, care se vor modifica în sensul respingerii atât a cererii principale, cât şi a cererii accesorii de plată a cheltuielilor de judecată, ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În recursul declarat de D.G.R.F.P. Craiova prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj împotriva sentinţei nr. 850/18.09.2015, o primă critică o reprezintă nesoluţionarea şi nemotivarea excepţiilor invocate.
Curtea constată că în cursul judecăţii în fond nu a mai fost soluţionată excepţia inadmisibilităţii invocată în primul ciclu procesual. S-a susţinut de către D.R.A.O.V. Craiova că Decizia nr. 7327/22.03.2012 nu este un act administrativ susceptibil de a fi anulat, conform Legii nr. 554/2004. Supunând analizei această excepţie, Curtea are în vedere art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, care definește actul administrativ. În cauză, reclamanta a supus cenzurii instanţei de contencios administrativ un atare act administrativ asimilat, şi anume refuzul pretins nejustificat de a rezolva cererea sa de restituire a sumei de 32.479 lei reprezentând taxa antidumping achitată de ea şi TVA aferent acesteia, refuz materializat în adresa nr. 7327/29.03.2012, prin care i s-a comunicat faptul că nu poate beneficia de restituirea taxelor. Art. 8 din Legea nr. 554/2004 permite cenzurarea unui atare refuz, dacă se dovedeşte a fi nejustificat. Drept urmare, cererea reclamantei este admisibilă din acest punct de vedere.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, Curtea constată că excepţia a fost invocată ca atare în recurs, urmând a fi analizată în cele ce urmează, în considerarea caracterului de ordine publică al acesteia. S-a invocat în motivarea excepţiei existenţa triplei identităţi (părţi, obiect, cauză) între prezentul litigiu şi cel care a făcut obiectul dosarului soluţionat irevocabil prin decizia Curţii de Apel Piteşti. Curtea, analizând excepţia, constată că tripla identitate pe care o presupune excepţia autorităţii de lucru judecat nu există în speţă, cele două cauze diferenţiindu-se sub aspectul obiectului, în primul caz fiind vorba despre contestarea unor acte administrative fiscale, în al doilea proces solicitându-se cenzurarea refuzului de restituire, aşa încât excepţia invocată se impune a fi respinsă.
Unul dintre aspectele puterii de lucru judecat este obligativitatea, care face ca părţile să se supună hotărârii judecătoreşti, fără a putea repune în discuţie chestiunile care au făcut obiectul unei judecăţi anterioare între părţi şi au fost soluţionate irevocabil, chiar dacă în cel de-al doilea proces nu se discută acelaşi obiect, ipoteză incidentă în speţă. Analizând din această perspectivă susţinerile recurentei D.G.R.F.P. Craiova, Curtea constată că Regulamentul nr. 1306/2011 de clarificare a domeniului de aplicare a taxelor antidumping definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 261/2008 la importurile de anumite compresoare originare din Republica Populară Chineză, pe ale cărui dispoziţii şi-a întemeiat cererea de restituire a taxelor antidumping şi TVA aferent achitate a intrat în vigoare la 15 decembrie 2011, în timpul soluţionării contestaţiei formulate în instanţă de către reclamantă. Acţiunea respectivă a făcut obiectul dosarului 10718/280/2011, soluţionat în primă instanţă prin sentinţa nr. 484/16.03.2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, la o dată ulterioară, aşadar, intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1306/2011.
Instanţa care a analizat, la data de 28 noiembrie 2012, recursul formulat în dosarul 10718/280/2011 a avut, aşadar, în vedere prevederile Regulamentului nr. 1306/2011, în vigoare la data soluţionării respectivei cauze – atât la data judecăţii în fond, cât şi la data soluţionării recursului – însă a înlăturat aceste apărări.
În paralel cu litigiul ce a făcut obiectul dosarului 10718/280/2011, reclamanta a solicitat autorităţii vamale, prin cererea nr. 45/05.03.2012, restituirea taxelor antidumping şi TVA. Cererea a primit iniţial ca răspuns faptul că sumele nu pot fi restituite până la pronunţarea unei decizii irevocabile. Ca urmare a unei noi cereri a reclamantei, intimata formulează răspunsul contestat în prezentul litigiu, prin care arată că nu poate da curs cererii de restituire a sumei de 32.479 lei până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 10718/280/2011. Curtea constată că acest refuz al autorităţii pârâte nu reprezintă un refuz nejustificat, fiind întemeiate criticile formulate în acest sens de recurenta D.G.R.F.P. Craiova.
În cauză, refuzul de restituire nu se încadrează în situația prevăzută de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu are caracter nejustificat. La data formulării cererii, pretenţiile sale erau în curs de soluţionare de către instanţa de judecată într-un litigiu de contencios administrativ. Suma pe care ea o achitase îi fusese impusă printr-un act administrativ fiscal care, beneficiind de prezumţia de validitate, era şi executoriu, neputându-se proceda la restituire câtă vreme prezumţia nu fusese înlăturată prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Ulterior, faţă de modul cum a fost soluţionat dosarul 10718/280/2011, instanţele de contencios administrativ au constatat cu caracter irevocabil că reclamanta nu beneficiază de vreun drept la restituire pentru suma de 32.479 lei, aşa încât, în prezent, refuzul de restituire a sumei de 32.479 lei apare ca fiind validat de instanţe drept legal şi temeinic, inclusiv din perspectiva incidenţei Regulamentului 1306/2011, invocat pe parcursul litigiului.
Ca atare, în noua cerere de chemare în judecată, Curtea reţine incident efectul pozitiv al lucrului judecat. Obligativitatea hotărârii anterior pronunţate face ca argumentele instanţei care a soluţionat anterior un litigiu purtat între aceleaşi părţi, având un obiect diferit însă, să nu poată fi repuse în discuţie într-un nou litigiu.
Dreptul Uniunii nu impune instanței naționale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei decizii judecătorești, chiar dacă aceasta ar permite îndreptarea unei situații naționale incompatibile cu acest drept. Pentru a garanta atât stabilitatea dreptului și a raporturilor juridice, cât și o bună administrare a justiției, este necesar ca deciziile judecătorești rămase definitive după epuizarea căilor de atac disponibile sau după expirarea termenelor de exercitare a acestor căi de atac să nu mai poată fi contestate.
Prin urmare, pentru toate acestea argumente, Curtea concluzionează că în prezentul litigiu nu mai putea fi repusă în discuţie aplicabilitatea taxelor asupra produselor ce au făcut obiectul actelor administrative fiscale analizate în litigiul anterior sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei, inclusiv sub aspectul incidenţei Regulamentului de clarificare nr. 1306/2011, aşa încât, găsind fondat recursul formulat de D.G.R.F.P. prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, îl va admite în baza art. 312 C.proc.civ. şi, în consecinţă, va modifica sentinţa 850/2015, în sensul că va respinge cererea.
Drept consecinţă, dat fiind caracterul accesoriu al capătului de cerere de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, se va admite şi recursul declarat împotriva sentinţei nr. 1105/13.11.2015, urmând a fi modificată şi acesta în mod corespunzător, prin respingerea şi a cererii accesorii.
În consecință, pentru motivele analizate, Curtea admite recursurile formulate de D.G.R.F.P. Ploieşti – prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 810/46/2012, intimate fiind SC V.G.T. SRL, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, D.G.R.F.P. Craiova prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova și Autoritatea Naţională a Vămilor. Modifică sentinţele, în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.R.F.P. Ploieşti și respinge cererea faţă de această autoritate ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Admite recursurile declarate împotriva sentinţelor nr. 850/18.09.2015 şi nr. 1105/13.11.2015 de D.G.R.F.P. Craiova prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj și modifică sentinţele, în sensul că respinge excepţiile inadmisibilităţii şi autorităţii de lucru judecat. De asemenea, respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de SC V.G.T. SRL.