Anca Andreea Terzea – judecător
Curtea de Apel Piteşti a fost învestită cu soluţionarea unui recurs împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Vâlcea, invocându-se nelegalitatea şi netemeinicia acesteia. Prin întâmpinare, intimata a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Prin sentinţa nr. 593/11.03.2015, Tribunalul Vâlcea a admis în parte contestaţiile conexate formulate de contestatoare, o societate cooperativă de consum, şi a dispus anularea parţială a deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea, cu privire la impozitul pe profit şi accesoriile aferente acestuia.
Curtea, soluţionând recursul, a reţinut că:
– întrucât recursul a fost motivat pe greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 24 C.fisc.1, organele fiscale considerând că sumele aferente cheltuielilor de exploatare (întreţinere, reparaţii) nu sunt deductibile din calculul profitului impozabil, potrivit art. 19 alin. (1) C.fisc., ci li se aplică regimul de amortizare, potrivit art. 24 C.fisc., este necesară calificarea naturii cheltuielilor efectuate de societate;
– legea fiscală defineşte investiţiile referitoare la mijloacele fixe existente [art. 24 alin. (3) lit. d)], pe care le supune regimului juridic al cheltuielilor amortizabile, fără a defini însă şi lucrările de reparaţii şi întreţinere, de unde rezultă că determinarea conţinutului acestei noţiuni se face în corelaţie cu cel al noţiunii complementare de „investiţie”, potrivit raţionamentului a contrario. În baza acestui raţionament, urmează a se considera că au caracterul unor cheltuieli de reparaţii şi întreţinere acele cheltuieli efectuate în legătură cu imobilele care nu au caracterul unor lucrări de investiţii, ci sunt realizate în scopul menţinerii parametrilor tehnici şi nu conduc la o majorare a valorii mijlocului fix;
– instanţa de fond în mod corect a determinat, în urma administrării unui probatoriu concludent, natura cheltuielilor efectuate, aplicând regimul juridic fiscal corespunzător, ceea ce a condus la anularea în parte a actelor fiscale atacate. Astfel, pentru calificarea naturii cheltuielilor efectuate de societatea reclamantă, prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcţii civile, care a analizat fiecare dintre cheltuielile efectuate în raport de obiectul acestora şi de normativele în domeniu, ţinând cont şi de durata normală de folosire pentru elementele componente de construcţii şi instalaţii ale unei clădiri. Pe baza constatărilor acestui raport, s-a efectuat un raport de expertiză contabilă pentru determinarea sumelor datorate de reclamantă cu titlu de impozit pe profit suplimentar, aferent cheltuielilor cu lucrările de investiţii, rezultând că reclamanta datorează impozit pe profit, cu dobânzi/majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere, sume pentru care au fost menţinute actele administrative fiscale, în mod legal şi temeinic instanţa de fond dispunând anularea lor pentru rest.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel Piteşti, analizând motivele invocate, încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., apărările formulate şi dispoziţiile legale incidente, în baza art. 496 şi art. 498 C.proc.civ., art. 20 şi art. 28 din Legea 554/2004, a respins ca nefondat recursul formulat.
(Curtea de Apel Piteşti, secția a II-a civilă, decizia nr. 171 din 28 ianuarie 2016)
[1] Trimiterile se fac la vechiul Cod fiscal – n.r.Trimiterile se fac la vechiul Cod fiscal – n.r.