31 pagini • Data postării: noiembrie 2017

Autor:
Ionuț-Florin Popa – profesor universitar doctor, Facultatea de Drept, Universitatea Babeș-Bolyai

Data la care a fost scris: iunie 2017

Rezumat:
Respingerea excepțiilor de neconstituționalitate a art. 12-13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori (Decizia Curții Constituționale nr. 245 din 19 aprilie 2016) constituie un pretext pentru o amplă analiză a temei perene a legii intertemporale și a celui mai relevant segment al acesteia: efectul retroactiv.

Pornind de la ideea că legea intertemporală este o lege de conflict bazată pe principii similare dreptului privat internațional, lucrarea utilizează clasificarea acțiunilor prevăzută la art. 12-13 din Legea nr. 193/2000, pentru a identifica factorii de legătură pe care această instituție le poate avea cu lex prior sau cu lex posterior. Pentru a face acest lucru, este necesar să separăm viziunea internă, care ridică efectul neretroactiv la rang constituțional [art. 15 alin. (2) din Constituție] și care reia principiul în planul dreptului material (art. 6 din Codul civil), dar și în plan procesual (art. 24-27 C.proc.civ.), din perspectivă europeană, care transformă efectul retroactiv într-un concept de valoare relativă subordonat principiului securității juridice. Dacă soluția legislativă este contrazisă de jurisprudența Curții Constituționale în perspectiva internă, perspectiva europeană constată că efectul retroactiv este un instrument condus cu un sentiment enorm de responsabilitate și că, în mod paradoxal, oferă garanții superioare jurisprudenței naționale române. În materia specifică a legii consumului, legătura naturală pe care contractul o are cu lex prior este exclusă numai de legile de poliție (definite în conformitate cu modelul prevăzut la articolul 9 din Regulamentul Roma I privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale), care necesită aplicarea acestora la acordurile în curs (cazul contractelor de împrumut) și, prin urmare, implică un efect retroactiv.

Dacă rădăcinile acestor legi de poliție se regăsesc în legile Uniunii Europene (legile naționale de transpunere a acestora se încadrează, de asemenea, tot în această categorie), au și ele putere retroactivă, în dreptul intern, datorită priorității dreptul european. Dacă au rădăcini naționale, legătura lor este bine definită și se referă la lex prior, și anume la legea aplicabilă încheierii contractului; orice fel de efect retroactiv (inclusiv aplicarea noii legi la acordurile în curs) nu este permisă, deoarece contravine regulii conflictuale fundamentale [art. 15 alin. 2 din Constituție] și cu regulii conflictuale civile (art. 6 din Codul civil). Pentru cp dispozițiile prevăzute de art. 12-13 din Legea nr. 193/2000 reprezintă o transpunere a art. 7 din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii, care trebuie clasificată drept o lege europeană de poliție, aplicarea acestor texte juridice în contractele de împrumut în curs trebuie admisă nu pe bază de argumente constituționale, dar pe baza argumentelor de drept european.

Cuvinte-cheie: Legea 193/2000; clauze abuzive; acțiune populară; lege intertemporală; efect neretroactiv; legi obligatorii; legi de poliție; legea conflictului; normă conflictuală; normă conflictuală în dreptul intertemporal; aplicarea imediată a legii; supraviețuirea legii vechi; principiul securității juridice; normă de drept substanțial; regulă procedurală; tempus regit actum; lex anterior; lex posterior; lex praesens; negotia praeterita; negotia pendentia; negotia futura; drept câștigat; calificare juridică

Sugestie citare:

 
I-Fl. Popa, Aplicarea în timp a normelor privind clauzele abuzive. Acțiunea în încetarea utilizării clauzelor abuzive (art. 12-13 din Legea nr. 193/2000), disponibil pe www.e-drept.ro.