Tax Magazine nr. 10/2017, pp. 606-615
9 pagini • Data postării: ianuarie 2017
Autor:
Ionița Cochințu – magistrat-asistent la Curtea Constituțională a României și cadru didactic asociat la Facultatea de Drept – Universitatea București, doctor în drept
Data la care a fost scris: octombrie 2017
Rezumat:
O temă de actualitate, care este pusă în discuție ca urmare a intenției, necesității sau oportunității unor modificări legislative în ceea ce privește sistemul fiscal al României, coroborat cu cel al salarizării și sistemului asigurărilor sociale de stat, este aceea a reținerii la sursă a sumelor reprezentând impozite sau contribuții, în principal de către angajatori. În acest context, a fost readusă în prim-plan jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a statuat că, din modul de definire a infracțiunii prevăzute la art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, nu poate fi determinată noțiunea de „impozit cu reținere la sursă”, astfel că destinatarul normei nu poate să își ordoneze conduita în funcție de ipoteza normativă a legii.
Considerăm că este util să reiterăm prevederile legale care fac trimitere la noțiunea de „reținere la sursă”, precum și considerentele avute în vedere de instanța de contencios constituțional la pronunțarea soluției de admitere ce s-a concretizat prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 și, mai ales, să facem precizarea că deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, legiuitorul fiind cel care trebuie să pună de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
Cuvinte-cheie: reținere la sursă, impozit cu reținere la sursă, previzibilitatea actelor normative, principiul generalității legilor, accesibilitatea legii
Sugestie citare: