Viorel Terzea – judecător
Rezumat: Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale incidente [art. 20, art. 26 și art. 27 alin. (2) lit. d) C.proc.fisc.1], rezultă că obligaţia legală de plată a impozitelor revine administratorilor, în calitate de reprezentanţi ai debitorilor – persoane juridice. Nu poate fi imputată asociaţilor lipsa de diligenţă a administratorilor în achitarea obligaţiilor fiscale, având în vedere că nu operează răspunderea pentru fapta altuia.
Curtea de Apel Piteşti, secția a II-a civilă, decizia nr. 466 din 23 februarie 2015
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 18.07.2013, contestatorul M.I.M. a chemat în judecată pe intimaţii A.N.A.F. – Direcția Generală A Finanțelor Publice Argeș, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, solicitând anularea deciziei nr. 83608/02.04.2013 şi, respectiv, a celei de angajare a răspunderii solidare nr. 66341/2013.
În motivare, petentul a arătat că i-a fost comunicată decizia sus-arătată, prin care s-a constatat răspunderea solidară a acestuia cu SC I.P.L. SRL pentru suma de 144.075 lei, împotriva căreia a formulat plângere prealabilă, ce i-a fost respinsă.
Consideră petentul că decizia este nelegală, deoarece atât prima, cât şi cea dată în contestaţie sunt semnate de aceleaşi persoane, prin urmare nu se mai poate pune problema imparţialităţii comisiei.
În al doilea rând, decizia nr. 83608/2013 este nelegală, deoarece sunt invocate şi motive străine de cele reţinute în decizia de angajare a răspunderii solidare, arătând că, în calitate de asociat, avea obligaţia să revoce/să demită din funcţie administratorul care nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei.
În ce priveşte decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 66341/2013, consideră petentul că nu s-au respectat condiţiile de formă ale dispoziţiei, deoarece nu sunt arătate motivele de fapt care au dus la aplicarea art. 27 C.proc.fisc., nu se face dovada relei-credinţe în ceea ce-l priveşte, intimata făcând simple afirmaţii, fără să arate clar care au fost acţiunile sau omisiunile ce dovedesc existența intenției cu care a acţionat sau nu pentru a determina neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.
II. La data de 08.05.2014, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, deoarece angajarea răspunderii solidare s-a făcut pentru petent în calitate de fost asociat.
S-a mai precizat de către intimată că s-a avut în vedere faptul că în acea perioadă a vândut active ale societăţii fără a se achita obligaţiile fiscale restante, în sumă de 144.075 lei, cu care societatea figura la data veniturilor încasate efectiv din vânzare.
III. Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, şi-a susţinut motivele din acţiune, considerând că argumentele întâmpinării nu pot fi primite de instanţă, şi că i-a fost încălcat şi dreptul de a fi ascultat, drept prevăzut de art. 9 alin.(1) din O.G. nr. 92/2003, republicată.
IV. Prin sentinţa civilă nr. 1682 din 24 septembrie 2014, Tribunalul Argeş a respins contestaţia formulată de contestatorul M.I.M.
V. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs contestatorul M.I.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel:
a) instanţa de fond şi-a depăşit limitele învestirii, prevăzute de art. 22 alin. (6) C.proc.civ., în condiţiile în care s-a pronunţat şi în raport de dispoziţiile art. 27 alin. (2) lit. b) C.proc.fisc., deşi decizia de atragere a răspunderii era fundamentată pe art. 27 alin. (2) lit. d) C.proc.fisc.;
b) s-au interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 43 şi 44 C.proc.fisc., în condiţiile în care decizia de angajare a răspunderii nu cuprinde motivele care au dus la formarea convingerii organului fiscal. În plus, s-a mai precizat de către recurent că prin decizia prin care s-a soluţionat recursul graţios nu se poate substitui motivarea;
c) în mod greşit s-a apreciat de instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, întrucât recurentul, neavând calitatea de administrator, nu putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei, iar răspunderea unui asociat nu poate fi antrenată pentru neachitarea datoriilor societăţii. În plus, s-a mai precizat de către recurent că nu s-a făcut dovada că procesul-verbal de declarare a insolvabilităţii a fost comunicat societăţii debitoare, nu s-a dovedit că debitele fiscale sunt anterioare datei de 20.07.2012 şi că există o legătură de cauzalitate între nedeclararea obligaţiilor fiscale şi debitele fiscale deduse judecăţii.
V. Curtea, analizând recursul, reţine că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 27 alin. (2) lit. d) C.proc.fisc., poate fi angajată răspunderea solidară a administratorilor sau a altor persoane care, cu rea-credinţă au determinat nedeclararea sau nerestituirea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.
În conformitate cu art. 26 C.proc.fisc., plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care, în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat, iar pentru contribuabilii care au sedii secundare, plătitor de obligaţii fiscale este contribuabilul, inclusiv pentru impozitul pe venitul din salarii datorat de salariaţii care îşi desfăşoară activitatea la sediile secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, ca plătitoare de salarii şi venituri asimilate salariilor.
Referitor la obligaţiile care revin reprezentanţilor legali, prin art. 20 C.proc.fisc. se dispune că reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice, precum şi ai asocierilor fără personalitate juridică, sunt obligaţi să îndeplinească obligaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele şi din averea acestora, iar în cazul în care, din orice motiv, obligaţiile fiscale ale asocierilor fără personalitate juridică nu sunt achitate, asociaţii răspund solidar pentru îndeplinirea acestora.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale mai sus menţionate, rezultă că obligaţia legală de plată a impozitelor revine administratorilor, în calitate de reprezentanţi ai debitorilor – persoane juridice.
Curtea apreciază că, în principiu, nu poate fi imputată asociaţilor lipsa de diligenţă a administratorilor în achitarea obligaţiilor fiscale, având în vedere că nu operează răspunderea pentru fapta altuia.
De asemenea, nu se poate reţine aserţiunea organului fiscal conform căreia, în ipoteza neachitării datoriilor fiscale de către administrator, poate fi angajată răspunderea solidară a asociaţilor pe considerentul că nu a decis asupra revocării administratorului. În cazul unei societăţi cu răspundere limitată, adunarea generală are atribuţia de a dispune asupra revocării administratorului, astfel cum prevede art. 194 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990, iar hotărârile se adoptă cu votul reprezentând majoritatea absolută sau, după caz, cu votul tuturor asociaţilor, după distincţiile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 31/1990.
În speţă, astfel cum rezultă din probele administrate, recurentul-contestator M.I.M. a avut calitatea de asociat al debitoarei SC I.P.L. SRL, cu o cotă de participare de 50% din părţile sociale. În consecinţă, recurentul-contestator nu avea calitatea de administrator, astfel că nu îi revenea obligaţia de plată a datoriilor fiscale şi nu avea posibilitatea de revocare a administratorului statutar, având în vedere că avea doar o cotă de 50% din părţile sociale. Prin urmare, Curtea reţine că s-a realizat o greşită aplicare adispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. d) C.proc.fisc. de către instanţa de fond.
Curtea, având în vedere considerentele expuse, apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa, în sensul că va admite contestaţia, şi anulează decizia nr. 83608/02.04.2013 şi decizia nr. 66341/14.03.2013.
În baza art. 453 C.proc.civ., va dispune obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
[1] Trimiterea se face la vechiul Cod de procedură fiscală