În hotărârea Camerei de astăzi1 în cauza Cernea c. României (cererea nr. 43609/10), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în unanimitate, că:

– nu s-a încălcat articolul 14 (interzicerea discriminării) a Convenției Europene a Drepturilor Omului, coroborat cu articolul 3 din Protocolul nr. 1 (dreptul la alegeri libere) la Convenție.

Cazul viza respingerea candidaturii domnului Cernea – președintele executiv al partidului ecologist Partidul Verde la acea dată – pentru alegerile parlamentare din 17 ianuarie 2010, pe motiv că el nu a fost reprezentat de un partid în Parlament. Decizia a fost luată în baza unei legi care a fost modificată cu mai puțin de un an înainte de alegerile parlamentare în baza unei legi organice.

Curtea a constatat, în special, că modificarea legii electorale, care a avut ca efect limitarea dreptului domnului Cernea de a se afla în alegerile electorale pe motiv că el nu a fost prezent pentru a reprezenta un partid politic în Parlament, a fost justificat în mod obiectiv și rezonabil. Amendamentul a avut ca scop protejarea structurii Parlamentului și prevenirea fragmentării spectrului politic reprezentat acolo în urma alegerilor generale, nu a încălcat însăși esența dreptului cetățenilor la libertatea de exprimare și, prin urmare, nu a fost disproporționată față de obiectivul urmărit.

Principalele fapte:
Reclamantul, Remus Florinel Cernea, este cetățean român, s-a născut în 1974 și locuiește în București.
Partidul Verde, în cadrul căruia domnul Cernea a fost președinte executiv la data faptelor, și-a prezentat candidatura pentru alegerile parlamentare din 17 ianuarie 2010, organizate pentru ocuparea unui loc vacant într-o circumscripție din București. Consiliul electoral a respins candidatura în baza Legii nr. 35/2008, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 323/2009 cu mai puțin de un an înainte de alegerile parlamentare, pe motiv că Partidul Verde nu a fost reprezentat în Parlament.

Partea, reprezentată de domnul Cernea, a contestat decizia de respingere a candidaturii sale în fața Tribunalului Municipiului București, plecând de neconstituționalitate. Partidul a susținut, în special, că respectiva decizie a încălcat dreptul la libera alegere și că a reprezentat o discriminare nejustificată față de părțile reprezentate în Parlament. În ianuarie 2010, Curtea Constituțională, care a fost sesizată, a respins cererea de neconstituționalitate. În martie 2010, instanța de judecată a respins disputa cu privire la argumentul Curții Constituționale că, de vreme ce Partidul Verde nu a trecut pragul electoral la alegerile generale, nu a putut pune candidații la alegeri generale.

Decizia Curții
Articolul 14 (interzicerea discriminării) coroborat cu articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție (dreptul la alegeri libere)

Curtea a început prin a nota următoarele fapte:

În primul rând, a existat un tratament diferențiat, deoarece domnul Cernea nu a putut să suporte că la alegerile parlamentare din 17 ianuarie 2010 în calitate de candidat al unui partid care nu era reprezentat în Parlament, în timp ce acesta ar fi putut face acest lucru dacă partidul său ar fi fost deja reprezentat acolo.

În al doilea rând, Curtea Constituțională a constatat că recomandarea Comisiei de la Veneția în materie electorală  a fost respectată, având în vedere că Legea nr. 35/2008 a fost modificată printr-o lege organică, care îndeplinea criteriul de prioritate față de dreptul comun. Codul de bune practici al Comisiei de la Veneția în materie electorală a recomandat fie evitarea modificării legii electorale cu mai puțin de un an înainte de orice alegeri, fie scrierea unor astfel de amendamente „în Constituție sau la un nivel superior dreptului comun”. Potrivit Constituției României, legile organice au impus un consens mai larg prin faptul că au fost adoptate cu vot majoritar de către membrii ambelor Camere ale Parlamentului, spre deosebire de legile obișnuite, care au fost adoptate cu votul majorității de către membrii prezenți.

În al treilea rând, nu ar fi trebuit să se organizeze alegeri alternative la intervale regulate și previzibile. Ele au fost aleatorii și depind de locurile vacante în Parlament. Mai mult, procedura legislativă de modificare a legii electorale a început în august 2008 și s-a încheiat odată cu adoptarea Legii nr. 323/2009 din 20 octombrie 2009, iar alegerile electorale în litigiu au avut loc în ianuarie 2010.

În al patrulea rând, Curtea Constituțională a României a considerat că limitarea contestată urmărea scopul de a proteja structura Parlamentului și de a împiedica fragmentarea opiniilor politice reprezentate acolo în urma alegerilor generale. Curtea nu a pus la îndoială acest obiectiv.

În al cincilea rând, pentru a justifica limitarea impusă în timpul alegerilor, Curtea Constituțională a ținut cont de pragul electoral pe care partidele politice trebuie să-l adopte pentru a intra în Parlament. În această privință, Curtea a reiterat faptul că hotărâse că stabilirea pragurilor electorale era o chestiune discreționară a autorităților naționale, deoarece aceste praguri erau destinate să promoveze opinii politice suficient de reprezentative și să contribuie la prevenirea fragmentării excesive a Parlamentului

În al șaselea rând, Curtea a constatat că alegerile electorale în cauză au fost organizate pentru un singur loc parlamentar vacant într-o circumscripție din București. Prin urmare, a considerat că limitarea dreptului domnului Cernea a trebuit să fie păstrată în perspectivă, mai ales că s-a aflat în alegerile generale din 2008, când partidul său nu a reușit să treacă pragul electoral pentru a intra în Parlament. În acest context, Curtea a luat act de argumentul Curții Constituționale potrivit căruia scopul alegerilor electorale nu a fost acela de a deschide o porţită într-un loc parlamentar pentru un partid care nu a reușit să obțină locuri la alegerile generale. Prin urmare, Tribunalul a considerat că autoritățile naționale au justificat, în mod obiectiv și rezonabil, limitarea dreptului în cauză și că această limitare fusese rezonabilă și proporțională.

În cele din urmă, Curtea a concluzionat că modificarea legii electorale care a condus la limitarea dreptului domnului Cernea de a rămâne în alegerile parlamentare din 17 ianuarie 2010, deoarece nu era un candidat prezentat de un partid politic reprezentat în Parlament, a fost obiectiv și justificat în mod rezonabil, că amendamentul menționat nu a încălcat însăși esența dreptului de liberă exprimare al poporului și că, în consecință, acesta nu a fost disproporționat în raport cu obiectivul legitim urmărit. Prin urmare, nu a existat o încălcare a articolului 14 al Convenției coroborat cu articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

[1]. În temeiul articolelor 43 și 44 din Convenție, această hotărâre a Camerei nu este definitivă. În cursul perioadei de trei luni de la data primirii, oricare dintre părți poate solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră a Curții. În cazul în care se face o astfel de solicitare, un grup de cinci judecători examinează dacă cazul merită o examinare ulterioară. În acest caz, Marea Cameră va audia cauza și va pronunța o hotărâre definitivă. Dacă cererea de sesizare este refuzată, hotărârea Camerei va deveni definitivă în acea zi.
Odată ce hotărârea devine definitivă, ea este transmisă Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei pentru supravegherea executării acesteia. Informații suplimentare despre procesul de executare pot fi găsite aici: www.coe.int/t/dghl/monitoring/execution.