Începând de la 31 iulie 2014, Consiliul a adoptat, împotriva mai multor bănci şi întreprinderi ruse specializate în sectorul petrolului şi gazelor naturale, măsuri restrictive ca răspuns la acțiunile Rusiei care vizau destabilizarea situației din Ucraina. Prin aceste măsuri au fost impuse restricții cu privire la anumite operațiuni financiare și la exportul anumitor produse și tehnologii sensibile, limitând accesul anumitor entități ruse pe piața de capital și interzicând furnizarea de servicii necesare pentru anumite operațiuni petroliere. Scopul măsurilor adoptate de Consiliu a fost acela de a crește costul acțiunilor desfășurate de Rusia împotriva suveranității Ucrainei. Mai multe întreprinderi şi bănci vizate de aceste măsuri au sesizat Tribunalul Uniunii Europene pentru a solicita anularea măsurilor respective.

În hotărârile sale pronunţate astăzi1 , Tribunalul apreciază mai întâi că este competent să controleze legalitatea actelor atacate şi că acţiunile sunt admisibile, întrucât entităţile care le-au introdus sunt vizate în mod direct şi individual de măsurile în cauză sau, în ceea ce priveşte restricţiile la export, sunt vizate în mod direct de acte care nu presupun măsuri de executare.

Pe fond, Tribunalul statuează în special că Consiliul a motivat suficient actele atacate şi că această motivare a permis entităţilor interesate să cunoască justificarea măsurilor restrictive care le vizează şi să le conteste. În plus, Tribunalul subliniază că obiectivul declarat al actelor atacate este de a crește costul acțiunilor Rusiei menite să submineze integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei, precum și de a promova o soluționare pașnică a crizei. Potrivit acestuia, un astfel de obiectiv corespunde cu cel care constă în menținerea păcii și a securității internaționale, în conformitate cu obiectivele acțiunii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 TUE. În plus, Tribunalul precizează că Consiliul poate să impună, dacă consideră adecvat, restricţii care vizează întreprinderi active în sectoare specifice ale economiei ruse, în care produsele, tehnologiile sau serviciile provenite din Uniune ocupă un loc deosebit de important.

Tribunalul aminteşte în plus că aspectul dacă măsurile restrictive în discuţie sunt compatibile cu Acordul de parteneriat UE-Rusia a fost deja stabilit de Curte în Hotărârea Rosneft din 28 martie 20172 . Astfel, Curtea a considerat că adoptarea măsurilor restrictive era necesară pentru protejarea intereselor fundamentale în materie de securitate a Uniunii, precum și pentru menținerea păcii și a securității internaționale şi că examinarea actelor în litigiu în raport cu Acordul de parteneriat UE-Rusia nu a evidențiat niciun element susceptibil să afecteze validitatea măsurilor respective. În ceea ce priveşte argumentul întemeiat pe o încălcare a principiului egalităţii de tratament şi de interdicţie a arbitrariului, Curtea a constatat că alegerea de a viza întreprinderi sau sectoare care depind de tehnologii avansate sau de expertiză disponibile în principal în Uniune răspunde obiectivului de a asigura eficacitatea măsurilor restrictive și de a evita ca efectul acestor măsuri să fie neutralizat prin importul în Rusia de produse, de tehnologii sau de servicii de substituție provenite din țări terțe.

Pe de altă parte, Tribunalul precizează că, în cadrul principiului proporţionalităţii, Curtea a statuat că trebuie să se recunoască o largă putere de apreciere legiuitorului Uniunii în domenii care implică din partea acestuia alegeri de natură politică, economică și socială și în care este chemat să efectueze aprecieri complexe. În conformitate cu cele statuate de Curte, există un raport rezonabil între conținutul actelor atacat și obiectivul urmărit de acestea. Tribunalul aminteşte că importanța obiectivelor urmărite este de natură să justifice consecințe negative, chiar considerabile, pentru anumiți operatori care nu au nicio răspundere cu privire la situația care a condus la adoptarea sancțiunilor. În consecinţă, ingerința în libertatea de a desfășura o activitate comercială și în dreptul de proprietate al entităţilor interesate nu poate fi considerată disproporționată.

 

[1] Printr-o altă hotărâre pronunţată astăzi în cauza T-515/15, Tribunalul confirmă menţinerea îngheţării fondurilor întreprinderii ruse Almaz-Antay pentru perioada 2016-2017, la fel cum a validat îngheţarea fondurilor acestei întreprinderi pentru perioada 2015-2016 (a se vedea CP nr. 6/17).

[2] Hotărârea Curții din 28 martie 2017, Rosneft, C-72/15; a se vedea de asemenea CP nr. 34/17.